O INIMĂ FĂRĂ ASCUNZIŞURI

Mi-am îngropat mâinile în cer

le-am înfipt

în pământ,

în piatră

şi-n lut…

Peste tot am umblat

şi am căutat

o inimă fără ascunzişuri

pe care s-o pot ţine în mâini.

EIN HERZ OHNE VERSTECKE

Meine Hände hatte ich in Himmel begraben

hab Sie eingesteckt

in Erde,

in Stein

und Lehm...

Überall bin ich gewesen

und habe ein Herz

ohne Verstecke das ich in meinen

Händen halten kann gesucht.

Întotdeauna

Am trăit o mie de vieţi

şi-n fiecare te-am iubit

o dată ca apa,

altă dată ca focul,

apoi, pământ m-am făcut,

şi cer m-am făcut

risipindu-mă-n ziua şi noaptea

de pe genele tale.

IMMER

Ich habe Tausende Leben gelebt

und in jedes habe ich dich geliebt

einmal wie das Wasser,

ein anderes Mal wie das Feuer,

danach bin ich zu Erde geworden,

und  auch Himmel wurde ich

und prasselte ins Tag und Nacht

deiner Wimpern.

  

PUNTE PÂNĂ LA CER

Privesc stăruitor

aceste forme-informe,

ca ruga atâtor flori fără nume,

ce se ascund

între mister şi concret,

între viaţă şi moarte,

şi prind curcubeul

atunci când bea apă

din sufletul meu

punte făcându-mă până la cer.

BRÜCKE BIS ZUM HIMMEL

Ich schaue beharrlich

diese unförmigen Formen,

wie das Gebet so vielen namenlosen

Blumen die sich zwischen

Mysterium und konkret verstecken,

zwischen Leben und Tod,

und fang den Regenbogen

dann wenn er aus meiner Seele

Wasser trinkt

Brücke zur Himmel mache ich mich.

  

ATÂT DE MULT

Atât de mult am iubit

şi-atât de mult am privit

amintirea iubirii,

încât ochii au început să doară…

să doară până la descompunere.

Şi dintre toate aceste fire de praf

ce acoperă verdele primăverii

te vor privi mereu ochii aceia...

pe care surâsul morţii i-a închis cândva.

Şi inima mea

va dansa peste tot acest univers

pentru că va şti

că din pulberea ce va fi

îţi va putea zâmbi ca unui străin.

SO VIEL

So viel habe ich geliebt

und so viel habe ich die Erinnerung

der Liebe betrachtet,

so viel, dass die Augen mit schmerzten...

Sie schmerzten bis zum Verfall.

Und aus allen diese Staubkörner

die das Frühlingsgrün bedecken

werden dich jene Augen ständig sehen...

Auf dem Todeslächeln hat sie irgendwann geschlossen.

Und mein Herz

wird über dieses Universum tanzen

weil es wissen wird,

dass aus der zukünftigen Asche

könnte dir ein Fremder lächeln.

Protejat copyro! : Viorela Codreanu Tiron und CHRISTIAN W. SCHENK

©Pictură de  - Mihai Cătrună

Motto:

Au venit peste mine clipe de întristare (...) harfa mea

s-a prefăcut în instrument de jale şi cavalul meu scoate sunete plângătoare... Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea pe ramurile mele.

Cartea lui Iov

Motto :

Traurigkeitsaugenblicke sind über mich gekommen (...) meine Harfe hat sich in ein Instrument des Grams verwandelt und meine Hirtenflöte bringt nur Weinenden Töne aus... Das Wasser wird bis zu meinen Wurzeln dringen, der Tau wird die ganze Nacht auf meine Äste liegen.

           

          Hiobs Buch

ZVONUL SIRENELOR

Sunt năvala şi mângâierea valurilor

ce mor în nisipul fierbinte.

Sunt zvonul sirenelor

ce vine de prea departe de tine.

De ce ţi-e frică să atingi această mare?

prea plină de mistere unduitoare,

ce se sfarmă de maluri,

pentru a pleca mai departe?

Prinde măcar acest val

ce vine spre tine!

Şi strânge-l,

strânge-l în mâinile tale!

MEERJUNGFRAUEN GEMUNKEL

Ich bin der Ansturm und der Wellen Trost

die in dem heißen Sand sterben.

Ich bin Meerjungfrauen gerücht

das zu dir von zu weit kommt.

Wieso hast du angst dieses Meer zu berühren?

zu voller wellenförmige Geheimnisse sind,

die sich an Ufern prallen,

damit er sie weiter gehen?

Fang wenigstens diese Welle

die dir angegebenen kommt!

Und halte sie,

halt sie in deinen Händen!

CEEA CE NU ŞTIAI...

Îţi spuneam odată că sunt piatră

ceea ce nu ştiai...

era că fiecare piatră a trăit

somnul pietrei

şi a văzut, cum văd şi eu,

prin somnul pământului,

prin somnul aerului,

prin somnul apei,

prin somnul trupului…

Numai nesfârşitul dans al luminii

n-am reuşit să-l văd... pentru că... lumina,

lumina nu doarme niciodată!

Şi-atunci... m-am întors

în somnul pietrei şi-n mine,

în uitare şi-n aduceri-aminte,

ascunzându-mă în miezul muntelui

unde ochii ce privesc,

nu pot pătrunde!

WAS DU NICHT WUSSTEST…

Ich sagte dir mal, dass ich Stein sei

Doch das wusstest Du nicht...

es war wie jeder Stein der lebte

den Schlaf des Steins

und sah wie ich auch sehe

durch Erden schlaf,

durch Lufts schlaf,

durch Wassersschlaf,

durchs Schlaf des Körpers...

Nur den endlosen Tanz des Lichts

schaffte ich nicht zu sehen...weil...das Licht,

das Licht schläft niemals!

und dann... drehte ich mich um

im Schlaf des Steins und in mich,

ins vergessene unter den Erinnerungen,

versteckte mich ins Bergesherz

wo die blickenden Augen,

nicht eindringen können!

NIMENI NU VEDE

Iubirea a căzut pe nevăzute

în adâncul unei prăpăstii de nori

tocmai acolo...

unde ochii pescăruşilor plutesc obosiţi

pe fundalul furtunii,

iar ţipătul lor se cufundă în vuietul vântului.

Şi nimeni nu vede,

nimeni nu simte

că-i lipseşte ceva!

Dar cine mai poate vedea?!...

când ochii noştri orbesc

de vuietul vântului,

când ochii orbilor

sunt păsări moarte

aruncate-n pustiul de munte?

şi ochi de sticlă urmăresc zborul văpăii

care nebănuit se stinge

printre genele coborâte ale uitării

de semeni.

NIEMAND SIEHT

Ungesehen die Liebe ist gefallen

in Wolkentiefen Grund

genau dorthin...

wo die Möwenaugen voll Müdigkeit entschweben

im Untergrund des Sturms,

und ihre Schreie im Windes heulen sinken.

Und niemand sieht,

niemand füllt,

dass ihnen etwas fehlt!

Doch wer kann noch was zu sehen?!...

wenn unsere Augen erblinden

vom Windes brüllen,

wenn die Augen der blinden

tote Vögel sind.

weggeworfen in den Bergenöde?

und Glassaugen die Flammensteigen verfolgen

unerwartet erlöschen zwischen den Wimpernschatten der Vergessenheit

unsers gleichen.

CUVINTE

Cuvinte aruncate, pierdute, tăcute,

rămase nespuse,

pe toate le-am cules

şi le-am spălat cu rouă-de-soare.

Le-am presărat pe ropotul ploii

şi le-am înfipt în mare,

de unde valul le va aduce la picioarele tale.

Să nu te apleci!

Eu am închis odată valul în mâini

şi-am presărat fire de iarbă

pe creştetul universului

şi-am văzut:

Deasupra...

Dedesubt...

Nimicul îşi face culcuş.

WORTE

Vorgeworfene, verlorene, stille Wörter,

unausgesprochen geblieben,

gesammelt habe ich sie alle

und mit Sonnentau gewaschen

hab sie auf dem Regendonner bestreut

und ins Meer versenkt von wo

die Wellen sie zu deinen Füßen bringen.

Du sollst dich nicht verbeugen!

Ich hatte mal die Welle in die Hände eingeschlossen

und haben Grashalme auf Allesstirn gestreut

und hab gesehen:

Oberhalb...

Unterhalb...

Das Nichts baut sich ein Nest.

Copyright: Viorela Codreanu Tiron und Christian W. Schenk

ECOUL NAŞTERII MELE

Sunt un copil al cuvântului,

născut pe braţele plânsului,

botezat de ţipăt,

crescut din rădăcinile lumii,

înecat în apa botezului,

de unde mă-ntorc

strigând mereu

în ecoul naşterii mele.

URSITOARELE

De la naştere am fost înfăşată

într-o pânză ţesută din lacrimi,

ursită să plătesc poliţa,

pe care Natura – sora Soartei –

mi-a scris numele.

Ursitoarele mi-au lepădat în leagăn

lacrimi peste lacrimi

din care să-mi fac coliere-mătănii,

să nu mă plictisesc

când va veni adevărata durere.

MAI DAŢI-MI LACRIMI !

Daţi-mi lacrimi

să pot plânge sufletul meu

mort de milenii…

Daţi-mi lacrimi !

să pot spăla păcatele omenirii

şi-ale pământului… ce ne-ndură…

Daţi-mi lacrimi

să mă pot aduna din ele

în cristale de mir,

răscolind deşerturi

începute şi sfârşite

în inima unui Crist !

MĂ DOARE… ACEASTĂ DURERE

Mă doare cuvântul tău

din vorba abia şoptită

sau poate amintită!

Mă doare şi zâmbetul tău

cules din poamele tristeţii…

Mă doare!  şi iar mă doare

acestă dimineaţă,

în care mă trezesc singură,

fiindu-mi alături.

Şi… mă doare…!

mă doare depărtarea gândului tău,

gândului tău de aproape!

Mă doare… şi iar mă doare…

această toamnă... cum mă dor

toate dimineţile fără de soare!

cum mă dor... toate ploile dezmăţate

cernute din poeme ascunse.

LASĂ-ŢI MAMĂ…

Lasă-ţi, mamă, sânii goi

să mai pot bea

laptele crud al liniştii !

Lasă-ţi mamă sânii goi

să curgă laptele

dulce şi curat... să curgă...!

să mă pot sătura de inocenţă !

BLESTEM CU MÂNA-NTINSĂ

Să nu-ţi deschidă nimeni uşa!

Să nu-ţi pătrundă soarele în casă!

Să fii zidit în piatră funerară

şi dus în crânguri fără vară!

Îngheţul să-ţi cuprindă braţul

ce mi-a atins obrazul cu minciună!

Blestem cu mâna-ntinsă şi lipită

de crucea pe care te-ai născut

în zorii dimineţii mele!

OSTILITATE

Am fost un ieri

în drumul tău de mâine

smuls din scorbura vântului,

păşind în urma zborului mâine,

totdeauna ostil în iluzia vieţii,

în care ghilotina auzului îmi picură

veşnicia-n coloşi.

WWW.NOMENARTIS.RO

Sumar : nr. 15 – luna noiembrie 2012

Boris Marian - Eugen Ionescu -Între cotidian şi genial / p. 3

Paul Celan – Despre autor şi încadrarea în spaţiul istoric  /p.9

            Todesfuge şi alte poezii /p. 11

Gabi Schuster – Abur de timp / p. 13

Mihai Știrbu - Iubirile Scriitorilor /p. 16 

            George Topârceanu, Otilia şi Lucia

Rodica Cernea – prin colbul vremii/p.21

Ottilia Ardeleanu – poem pe pajişte/p. 22

Mariana Ciurezu – De ce întrebi /p. 22

Stelian Ţurlea - interviu cu Mircea Mihăieş /p23

Mihai Păstrăguş - Iubirea ca subiect de dialog cu sinele…/p27

            Cronică depre volumul lui Carmen Marcean „Picături de suflet“

Octavian Lupu – Jocul dorinţei şi imaginaţiei /p. 30

Bogdan Toma – Amfor(m)ele lui Ovidiu /p. 32

Marcel Fandarac – Despre romanul lui Mihai Antonescu „Marianty“ /p. 33

Gabriel Petru Băeţan – Iluzii în ambalaj de carne /p. 36

            Cronică de Gheorghe A. Stroia

Miron Manega – Salonul refuzaţilor /p. 38

Laurian Stănchescu - prezentare

Eugen Cojocaru - Internationales Der Kulturen – Odă exilului /p. 39

Adalbert Gyuris /p.42

Interviu cu  Traianus Vasilcău

Constanţa Abălaşei Donosă – Ne-am iubit cândva /p. 45

Maria Călinescu – Trăiesc... /p. 47

Marcel Vişa – Fră vise /p. 47

Poezia albaneză în Italia /p. 48

Adelina Dokja – în traducerea lui Baki Ymeri

Poezia română în Albania /p. 49

Vali Niţu - în traducerea lui Baki Ymeri

Viorela Codreanu Tiron /p. 50

Ilie Rad – O călătorie în ţara kangurului /p. 51

Cronică de Mircea Popa

Terezia Filip – Amor intellectualis /p. 53

Ovidiu  Cristian Dinică  - / p. 57

Finul Pepelei, cel isteţ ca un proverb – Anton Pan

Constanţa Abălaşei Donosă - Pagini de istorie /p. 61

Valeriu D.Popovici-Ursu – Obârşia românilor şi semnificaţia acesteia /p. 63

Aurel Avram Stănescu – Încercarea toamnei /p. 64

Ion Ionescu Bucovu – Caragiale, berarul de la Bene Bibenti /p. 64

Grigore Moisil – Pentru minţi descuiate /p. 66

Din lumea cuvintelor – cărţi, premii /p. 68

Sumar /p. 69

Picturile din acest număr aparţin:

Mihai Cătrună /p. 6,7, 9, 37, 57 şi

Copertă CD :„Spitalul Amorului“– mezzosoprana Oana Andra /p. 57

Shiva Zamanfar – Rinocerii lui Ionesco /p. 7

Ion Vald – sculptură /p. 9

Ştefan Aurel /p. 15

Gabriela Popescu /p. 41

Adalbert Gyuris - /p. 4

Constanţa Abălaşei Donosă/p. 45, 46, 61

Wladyslaw Czachorski /p. 49

Foto: Emanuel Tânjală /p. 64

De-acolo, de-acasă...: Un om singur...

De-acolo, de-acasă...: Un om singur...: Un om singur, un om singur, ăsta sunt şi nu mă tem, Să-mi dau literei cuvântul îmi e astăzi crez suprem, Mă dezic de vorba lumii ce mă vede...