Viorela Codreanu Tiron

joi, 9 mai 2013

ŞI... IARTĂ, DOAMNE!

Fără tine

sunt fir de nisip fără memorie,

sunt bob de grâu fără sămânţă.

Dă-mă, Doamne, vântului de miazăzi!

să mă ascundă în poalele cerului

şi să mă închidă în carapacea luminii.

Împreunează-mi mâinile în rugăciune!

Ocroteşte cuvântul ce nu mă omoară

şi acoperă-mi cerul

cu întregul Tău nume!

Şi... iartă, Doamne,

copila sălbatică

ce uită numele Tău

fără voie.

copyright: Viorela Codreanu Tiron

Rugă

Adu-mi, Doamne, lumina în casă!
Dă-mi-o s-o beau dimineaţa!
Pune-mi-o cu pâinea pe masă!
Aşterne-o pe perna
unde se leapădă gândul!
şi încălzeşte-mi aşternutul cu ea!

Copyright: Viorela Codreanu Tiron

miercuri, 1 mai 2013

Dintre toate poveŞtile...

Dintre toate poveştile

adunate la rădăcinile primăverii,

numai tu ai trecut, demult, în noapte,

şi-ai rămas pentru totdeauna

în adâncul cerului.

Mi te-ai strecurat

pe sub ploia de stele,

mi te-ai cernut

prin moara nopţii neşfârşite

şi-ai mers cu paşi mari

pe infinitele ei cărări,

uneori – acoperit de învălmăşeala stelelor,

alteori – nevăzut ochilor mei adânciţi,

dar întotdeauna, - întotdeauna - ,

în intervaluri lungi şi mute,

şi-n timp ce veşniciile se sfâşiau

să-mi strabată singurătatea.

În mijlocul furtunii

Plutesc ca un nor în mijlocul furtunii

oglindită în strălucirea întunecată

a ochilor tăi,

la fel de adânci ca marea,

unde mi-am îngropat

câmpiile surâzătoare

cu înduioşătoarea nesiguranţă

a copilăriei care ţi-o ia înainte,

şi nu cu ironia căzătoare a pieirii.

Te-aş mai putea chema

Te-aş mai putea chema

pe ţărmurile de iubire,

dacă n-aş şti

că tristeţea cea mai ucigaşă – a neiubirii -

nu le va distruge malurile

în numele iubirii ce-şi are casa

pe marginea prăpăstiilor

înşelate de păduri.