Motto:

" Durerea a întunecat ochii,

Dintre toți vrăjmașii mei, am îmbătrânit. "

 David, Psalmul 6

Motto:

„Tulburatu-s-a de întristare ochiul meu,

îmbătrânit-am între toţi duşmanii mei.“

David, Psalmul 6

LASĂ-MI LACRIMA SĂ TREACĂ...

Mai lasă-mi lacrima mării

pe care am crescut-o

în mine...

Lasă-mi universul mâinilor împletite

în presimţirea zăpezilor

Umbre incandescent cu ...

şi-o singură data…,

lasă-mi lacrima să treacă

prin tine.

NOSTALGIA FULGILOR

M-ai culcat între două veşnicii

ca să nu aud

cum doare iarna.

Mi-ai smuls braţele de nea

fără să ştii că dragostea

oricărui fulg de nea,

oprit pe geană,

vine cu o depărtare,

iar fereastra deschisă spre soare

mă absoarbe surâsului

dintre cele două veşnicii

prin obscuritatea sa albă.

ANOTIMPURI RISIPITE

Sunt primăvara de pământ

evaporată pe soare

Sunt toamna din pământ

risipită-n ţărână

ce a rodit prin vara uitată

şi-aşteaptă scuturarea

seminţelor iernii.

ANOTIMP FĂRĂ TRUP

Sunt amintirea

unui anotimp fără  trup,

fără nume

uitat pe drumul cenuşii

în candele de sânge,

contopit în umbra mormintelor

fără timp,

fără trup,

fără lumânări.

ANOTIMPURI INERTE

Când marea va creşte pe munte

ca floare-de-colţ

şi izvoarele vor umple văzduhul,

fără cântec de ploaie,

voi deveni pasărea mării

pe genele valului,

transformându-mă-n paleta de culori,

fără nicio culoare…

cu care-ţi voi picta

anotimpurile toate.

Motto :

„Sunt vărsa(ă) ca apa şi toate oasele mi-au ieşit din încheieturi ; inima mi s-a făcut ca ceara şi se topeşte înlăuntrul meu.“

Psalmul 22, 14

IARNĂ TIMPURIE

Ninge duios pe sufletul meu.

Fulgi răzvrătiţi împietresc

obosiţi

pe genele timpului

şi ard amintiri

ce-mi cântăresc vieţile trecute

pustiite prin veacuri

adunate acum în prima zăpadă!

Şi, ninge!...

Ninge duios

pe sufletul primei zăpezi!

ANOTIMPUL LACRIMILOR

Anotimp al lacrimilor încrustate

pe palmele plânse ale sufletului

mă-năbuşi cu iluzia veşniciei

şi flacăra nevăzută

ce-mi devorează

în linişte

timpul.

ANOTIMPURI ÎNGROPATE

Anotimpuri îngropate revin

în memoria timpului meu

unduindu-şi pletele

peste anii mei netrăiţi.

Mă strecor, printre clopote,

cu dangăt mut,

în toate ungherele inimii tale

fără să ştii când

îi voi sparge pereţii.

ANOTIMPURI PIERDUTE

Anotimpuri pierdute se dezlănţuie

în viforniţe liniştite

şi înalţă ramuri de sânge

ce curg ca iedera-albă-sălbatică,

unde nimic nu mai aminteşte

urma din umbra

anotimpului de uitare.

ANOTIMPURI BEZMETICE

Anotimpuri bezmetice

prinse în jocul ielelor

dănţuiesc pretutindeni

şi vor să mă-nhaţe

din casa luminii.

ANOTIMP ÎNCĂTUŞAT

Vine anotimpul încătuşării

ce-şi zornăie zalele

pe tâmplele mele;

îmi scutură pământul de stele

acoperindu-mi lumina,

de unde ţâşnesc

cu strigăt înalt

în ecoul prunciei.

ANOTIMPUL TĂCERII

Am adormit în anotimpul tăcerii

al reîntoarcerii,

al sufocării,

al destrămării cuvântului

pândind fereastra strigătului

din răvăşitele plete

ale adevărului.

  CLIPA

Se-aşterne ceasul înserării,

iar rememorarea pătrunde tiptil

în mine… şi în timp;

aducerea-aminte se grăbeşte,

ca nu cumva să uit ceva.

Şi vine, vine precum fulgerul

clipa –,

clipa când trebuie să dau socoteală:

când, fără remuşcare, memoria

îmi propune, acum:

„Jocul chibzuinţei!“

OARE CINE SUNT?

Sunt, oare, pana de pasăre

rătăcită-n agonia zborului?

sau izvorul secat din lacrima toamnei?

Sunt amurgul înnourat

de-acele ploi îndelungate?

sau doar o ancoră legată de cer

şi aruncată-n oceane?!

Dar şi mai mult de-atât

aş vrea să ştiu ce ferecă

porţile dinspre Tine?

ERNESTO CORTAZAR - Nights of silk and tears

STATUIA INDIFERENŢEI

Priveşte cum creşte ura

în minţile străine!...

cum se întinde ca aburii ciumei

în timpul molimei!

Priveşte cum iubirea

din sufletul lumii

se stinge agonizând

după începuturile cuvântului.

Dar nimeni nu vede!

nimeni n-aude!...

şi totul rămâne închis

în statuia indiferenţei

LIKGILTIGHETENS STATY

Titta hur hatet växer

i främmande sinnen!

Hur pesten sprids som ånga

i pestens tid!

Titta hur kärleken

från världens själ

slocknar i dödskamp

i början av orden.

Men ingen ser!

Ingen hör!

Och allt förblir stängd

inuti likgiltighetens staty.

UNICA ORĂ A ZILEI

Când se întunecă devin cenuşie,

mă dizolv în obscuritatea opacă

odată cu gândurile

în această unică oră a zilei

plină de semnificaţii,

ce-mi bate în uşă :

e ora ispăşirii,

mereu izbăvită,

nicicând ispăşită.

DEN ENASTÅENDE TIDEN PÅ DAGEN

När det skymmer blir jag mörkgrå,

jag upplöses i den dunkla mörker

samtidig med tankarna,

i denna unika timme på dagen,

full av mening.

Det som knackar i dörren

är försoningens tid

alltid befriande,

aldrig benådande.

UN LOC ANUME

Daţi-mi un pământ nou

în care să-mi pot înfige rădăcinile

                        cu aripi până la cer

un pământ nou  ca o viaţă nouă

care să nu-mi amintească nimic

de pământul unde am fost

                         atât de tare rănit.

EN VISS PLATS

Ge mig en ny jord

där jag kan gräva ner mina rötter

med vingar till himlen

en ny jord som ett nytt liv

som inte påminner mig någonting

om platsen där jag blev så sårad.

  

CINE MAI ARE TIMP?

Flăcări aprige se învolburează

în străvechile inimi din încăperile trupului.

Dar cine mai are timp?

să vadă cum reflexele sângerii ale flăcărilor

se-mperechează cu umbre prelungi?

Şi cum din văzduhul amurgului

cad cristale albastre – de gheaţă !?

Cum gânduri viscolite

aduc amintiri grele

şi le leapădă în aceleaşi încăperi

                     preapline de-acum?

Cine?...

Focul rupe din mine,

cu mânie şi-nverşunare rupe...

Şi tu ?... 

Tu, plângi că  te doare imaginea flăcării?

VEM HAR TID?

Lågor virvlar runt

i de gamla hjärtanas rum.

Men vem har tid

att se hur lågornas blodiga reflexer

flätas ihop med långa skuggor?

Och hur faller blå kristaller – av is

från skymningshimlen?

Vilka snöstormade tankar

innebär dryga minnen

och kastar dem i samma rum

för fulla nu?

Vem…?

släcker min eld

med vrede och bitterhet…

Och du…?

Gråter du bara för att lågans föreställning

gör dig ont?

Versuri: Viorela Codreanu Tiron/Romania

Traducere: Dorina Brânduşa Landen/Suedia

Tchaikovsky: Swan Lake - The Kirov Ballet