Linişte

O lume de palide umbre

se mişcă-mprejurul meu...

balsam din razele lunii

nu mai coboară...

şi tac lungile mele dureri

când hora de vise

se rupe mereu.

RUHE

Eine  Welt von blassen Schatten

bewegt sich um mich herum...

Mondscheinbalsam

steigt nicht mehr herunter...

und meine Langen schmerzen schweigen

wenn der Träum tanz

immer wieder bricht.

Pe tipsia altarului

Am aşezat toate visele

pe tipsia altarului tău,

am privit arderea lor

şi fumul culorilor

înălţându-se-n imensitatea

firavă – dar fermă – a nuanţelor.

Le-am văzut apoi

prăvălindu-se

în avalanşe de icoane,

veşmânt peste lespedea mea

odihnindu-se.

AUF DEM PATELLENALTAR

Ich habe alle meine Träume

auf dein Patellenaltar getan,

ich hab deren Verbrennung angeschaut

und den farbigen hochsteigenden

Rauch in der zärtlichen Unendlichkeit

zart ‑ jedoch entschlossen ‑ der Nuancen.

Ich hab sie danach umfallend

gesehen

in Ikonen von Lawinen

Gewand auf meine Platte

ruhend.

CUM TE RUGAM...!

Cum te rugam:

Păzeşte-mi această singurătate!

N-o lăsa să se-mprăştie în lume!

ea îţi va fi casa din inima muntelui

şi muntele din inima luminii,

când gheara mării te va prinde

în mrejele îngheţului total.

FASCINAŢIE

Mi-am lăsat din nou ochii

să coboare până la câmpie,

să-mi amintească

de unde am plecat;

apoi,

să urce pe cealaltă parte a muntelui,

să contemple liniştea ta temătoare

şi să te-mbrăţişeze, cu inima,

                    în tainică recunoaştere.

©Viorela Codreanu Tiron

TALISMANUL

Fă-mă talisman drumului tău,

brăţară pe inima ta poartă-mă!

Rug fă-mă arderilor tale,

blestem de dragoste să-ţi fiu

şi sfetnic în noaptea de veghe!

©Viorela Codreanu Tiron

CUNUNATĂ CU TIMPUL

Cununată cu timpul,

destinul

mi-a făcut rochie de mireasă

din mătasea prăfuită a amintirilor

ce mă trag spre un trecut

       – veşnic prezent –

din câmpiile-nflorite

sub un cer încărunţit de stele.

  

MIT DER ZEIT VERLOBT

Mit der Zeit verlobt,

das Schicksal

hat mir mein Brautkleid von der

staubigen Seide der Erinnerungen gemacht

die mich zu Vergangenheit hinziehen

‑ Ewige anwesend ‑,

von der blumigen Felder

unter einen grauhaarigen Sternenhimmel.

Lumina Magilor

Am împletit stele în fulgere

albe,

arzătoare,

ascuţite

şi-albastră săgeată

le-am trimis

în miezul pământului,

pe creştetul muntelui,

pe albia râului

să potolească clocotul răului

şi să aducă, încă o dată,  

Lumina Magilor,

ce-a fost uitată... (?)

DAS LICHT DER WEISEN

Ich habe Sterne in weißem Blitze

geflochten,

brennende,

scharfe

und bläuliche Pfeile

hab ich zur Mittelpunkt der Erde

geschickt

auf Bergenstirne,

aufs Flussbett

um den  brausenden Fluss zu beruhigen,

um noch einmal das Licht der Weisen

das vergessen war

zu bringen... (?)

GRAFICA CERULUI TĂU

Pe grafica cerului tău cineva

a şters numele meu fără voie.

Şi-acolo... a rămas

doar umbra iluziei

ce arde în pâlpâiri întrezărite

prin labirintul haotic

în care memoria ploii

dezveleşte păcatele omenirii.

DIE GRAFIK DEINES HIMMELS

Auf der Grafik deines Himmels jemand

hat unabsichtlich in meinen Namen gelöscht.

Und dort... ist der Schatten

der Illusion geblieben

der mit Flatternde Blicke brennt

durch das chaotische Labyrinth

im welches das Gedächtnis des Regens

die Sünden der Menschheit offenbart.