Faceți căutări pe acest blog

Totalul afișărilor de pagină

BINE ATI VENIT PE ACESTA PAGINA!

Poate aici veţi regăsi un strop de linişte sau un loc unde v-ar place să zăboviţi în clipa de taină!

joi, 17 ianuarie 2013




 Prea mult


Prea mult am fost plecată din mine
             şi-am stat cu braţe-ncrucişate!
Prea mult am aşteptat
cu mîna întinsă către vremuri!
şi am crezut
        că toate se vor împlini de la sine.
Prea mult lăsat-am şi natura să cugete
                                        în lipsa mea!
Şi cînd m-am hotărît să fac ceva
sălciile mele erau mult prea golaşe,
iar cîntul păsărilor se amestecase
cu zgomotul prăpăstiilor,
sîngele muzicii era supt de tăuni,
iar sufletul meu era strivit
                              sub copite de taur.
  
Dorinţă

Aş vrea să dorm
ca umbra de iubire să mă-atingă-n somn.
Aş vrea dorm ca să mai uit:
că nu a fost iubire
şi nu a fost nici somn.
Aş vrea s-adorm,
pe lacrimile tale,
ce sunt doar o părere de pace şi risipă.
Şi aş mai vrea...
o clipă doar 
să pot visa
pe creştetul pămîntului,
         pe creştetul cerului,
                pe sufletul tău.


AŞTEPTÂND PRIMĂVARA


Îngăduie să crească o nouă taină
peste cuvintele semănate-n
ţărână!
Lasă iarna să le spulbere
în lumina-ngheţată
şi să le-ngroape
în înţelepciunea pământului,
aşteptând o primăvară
ce va să vină !?!?


CĂUTĂRI


Caut... şi nu ştiu ce caut !
caut un ciob din inima spartă 
de lacrimi,
un ram înflorit,
un ţărm fără talazuri,
o sărutare de vânt!
Caut fântâna sărutului
din răsăritul albastru
în respiraţia 
dintre tine şi mine…
Caut... şi nu ştiu ce caut,
dar… caut !


DESCÂNTEC


Eu sunt doar un vaier
şi-un cânt aiurit…
dar
ca pasărea am cântat,
ca iarba am crescut,
ca ploile m-am risipit
pe pământ nisipos,
ca soarele am luminat
pentru o inimă stearpă,
ca descântec m-am subţiat
în miresme de vară
aromindu-mă-n cântec de leagăn,
balsam pentru rănile tale.







ATE QË S’E DIJE


Të thoja një herë se jam gur;
Ajo që s’e dije... ishte
Se çdo gur ka përjetuar gjumin e gurit
Dhe ka parë siç shoh dhe unë
Përmes gjumit të dheut,
Përmes gjumit të ajrit,
Përmes gjumit të ujit,
Përmes gjumit të trupit.
Vetëm vallen e pakryer të dritës
Nuk arrita ta shoh...
Ngase – drita –
Drita nuk dremit asnjëherë!
Dhe atëherë u ktheva
Në gjumin e gurit e në mua,
Në harresë dhe në përkujtim,
Duke u fshehur në mes të pyllit
Ku sytë që shikojnë
Nuk mund të depërtojnë!
Në harresë dhe në përkujtim,

Duke u fshehur në mes të pyllit
Ku sytë që shikojnë
Nuk mund të depërtojnë!


ASKUSH NUK SHEH


Dashuria ka rënë padukshmërisht
Në thellësinë e një humnere reshë –
Mu atje – ku sytë e pulëbardhave
Notojnë të lodhura në fundalin e furtunës
Ndërsa klithja e tyre përzjehet
Me fërshëllimën e erës.
Dhe askush nuk sheh,
Askush nuk ndjen
Se i mungon diçka!
Por kush mund të shohë?!...
Kur sytë tanë verbërohen
Nga fësrshëllima e erës
Kur sytë e të verbërve
Janë zogj të vdekur
Të hedhura në shkretëtirën e pyllit?
Dhe sytë e qelqit ndjekin fluturimin e vapës
Që shuhet padyshim
Ndërmjet qepallave të lëshuara
të harresës së të afërmëve?!


FJALË


Fjalë të hedhura, të humbura, të heshtura,
Të mbetura të pathëna,
Të gjitha i kam vjelur
Dhe i kam shpërlarë me vesën e diellit.
I kam shtruar mbi rrapëllimat e shiut
Dhe i kam ngulur në det,
Prej nga vala do ti sjellë te këmbët e tua.
Mos u përkul!
Unë kam mbyllur dikurë valën në duar
Dhe kam mbëltuar fije kullose
Mbi kreshtat e universit
Dhe kam parë:
Përsipër...
Përposhtë...
Ku asgjëja e bën shtrojën.

  


 traducere în l. albaneză de Baki Ymeri



duminică, 13 ianuarie 2013




ÎN ŢARA ÎN CARE-AM PLECAT


În ţara în care-am plecat,
nu mai sunt vise şi nici amintiri,
sunt doar tăceri ascuţite,
tăceri văduvite.
În ţara în care-am plecat
nicio pasăre nu mai cântă,
cad numai frunze
pe schelete de arbori,
peste cutremurate izvoare
ce au uitat să mai curgă.
În ţara în care-am plecat
nimic nu mai este
din nimicul ce-a fost !