Faceți căutări pe acest blog

Totalul afișărilor de pagină

BINE ATI VENIT PE ACESTA PAGINA!

Poate aici veţi regăsi un strop de linişte sau un loc unde v-ar place să zăboviţi în clipa de taină!

sâmbătă, 6 decembrie 2014



NU SE MAI VEDE
(Lumânările pământului)


Lumânări din ceara tristeţii
ard în mâinile mele
şi pâlpâirea lor se pierde
prinsă-n păienjenişul vârtejului.
Iar sumedenie de alte tristeţi,
adunate-n clipa de taină,
mângâie chipul pământului
ce nu se mai vede.

UN GÂND, DE UNDE?


Cum se mai zbat
şi cum se mai înfurie gândurile
în universul lăuntric!
Şi-n toată această învălmăşeală
mă-ntreb: care dintre ele
îmi va tulbura până-ntr-atât auzul,
încât va reuşi să iasă la suprafaţă,
pentru a-mi reda libertatea şi pacea.


PRELUDIU DE PRIMĂVARĂ

Nu sunt decât
preludiul unei primăveri
uitat pe aleile toamnei.
Cântul, cuvântul şi lacrima
mi-au fost pietrele
pe care am călcat
aducându-mi aminte
de ceea-ce-va-să-vină...
sau poate c-a trecut fără să ştiu.
Dar ce ştiu eu? ce am rămas
numai preludiul unei primăveri
încremenite-n zăpadă?


Viorela Codreanu Tiron

vineri, 5 decembrie 2014

CULCĂ-MĂ BLÂND

Cuprinde-mi ţipătul 
şi-acoperă-l, 
cum se acoperă focul,
şi stinge-l în faldurile 
dragostei tale
şi-apoi culcă-mă blând 
ca pe o auroră!

ÎN URMA MEA

Despletită în amurguri târzii
las în urma mea 
mireasma primăverii dintâi,
pentru a mă reîntoarce 
în casa în care tinereţea mea... 
se schimbă tot mai mult în umbră,
şi unde văd cum cuvintele mor
în ghivece de timp răsturnate.

CERCUL DE FOC

Prizonier al trupului, 
sufletul 
se răsuceşte în sus, către soare, 
întemniţând, la rândul său, visul,
care de-a lungul tuturor anilor 
n-a izbutit să înveţe 
pentru sine
nici unul din darurile morţii.

©Viorela Codreanu Tiron