CULCĂ-MĂ BLÂND
Cuprinde-mi
ţipătul
şi-acoperă-l,
cum se acoperă
focul,
şi stinge-l în
faldurile
dragostei tale
şi-apoi
culcă-mă blând
ca pe o
auroră!
ÎN URMA MEA
Despletită în
amurguri târzii
las în urma
mea
mireasma
primăverii dintâi,
pentru a mă
reîntoarce
în casa în
care tinereţea mea...
se schimbă tot
mai mult în umbră,
şi unde văd
cum cuvintele mor
în ghivece de
timp răsturnate.
CERCUL DE FOC
Prizonier al
trupului,
sufletul
se răsuceşte
în sus, către soare,
întemniţând,
la rândul său, visul,
care de-a
lungul tuturor anilor
n-a izbutit să
înveţe
pentru sine
nici unul din
darurile morţii.
©Viorela
Codreanu Tiron
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu