Faceți căutări pe acest blog

Totalul afișărilor de pagină

BINE ATI VENIT PE ACESTA PAGINA!

Poate aici veţi regăsi un strop de linişte sau un loc unde v-ar place să zăboviţi în clipa de taină!

luni, 29 septembrie 2014

PRIVEŞTE-MĂ !

Sunt ghemul de alge
prins în vâltoarea apelor;
Miezul de singurătate,
frumoasă şi rece,
ce trece prin lume
ca umbra unei deşertăciuni
                          fără nume:
                     învăluindu-te,
          adunându-te,
risipindu-te!



O INIMĂ FĂRĂ ASCUNZIŞURI

Mi-am îngropat mâinile în cer
le-am înfipt
în pământ,
în piatră
şi-în lut.
Peste tot am umblat
şi am căutat
o inimă fără ascunzişuri
pe care s-o pot ţine în mâini.


 CUNUNATA CU TIMPUL

Cununată cu timpul,
destinul
mi-a făcut rochie de mireasă
din mătasea prăfuită a amintirilor
ce mă trag spre un trecut
– veşnic prezent -
din câmpiile-nflorite
sub un cer încărunţit de stele.




MAI AUD ŞI-ACUM...

Mai aud şi-acum vuietul năprasnic
din cântecul privighetorii întemniţate
dezlănţuit ca o vijelie
asupra câmpiilor mele întinse
unde mai cântă
bucuria-durerii
şi jalea.



 ATÂT DE MULT

Atât de mult am iubit
şi-atât de mult am privit
amintirea iubirii,
încât ochii au început să doară -
să doară până la descompunere.
Şi dintre toate aceste fire de praf 
ce acoperă verdele primăverii       
te vor privi mereu ochii  aceia...
pe care surâsul morţii i-a închis cândva.
Şi inima mea
va dansa peste tot acest univers
pentru că va şti
că din pulberea ce va fi
îţi va putea zâmbi ca unui străin.



 BLESTEM

Să-ţi fie frate geamăn chinul meu
şi gura uscată de dorul sărutului!
ploaia-de-mine să te ude!
pământul-de-mine să-ţi ardă tălpile!
în dorul-dorului să te-mprăştii,
mereu căutându-mă,
mereu negăsindu-mă!


 UITATĂ-N UITARE

Uitată-n uitare,
inima mea
a uitat să mai bată;
doar urma unei zbateri de aripi
mai pâlpâie din vreme-n vreme
uitată şi ea
în oboseala unui zbor
de niciunde chemat,
de niciunde venit,
încremenit în uitare.

 MĂ ÎNTREBI CINE SUNT ?

Sunt labirintul strigătului zidit
la hotarul iluzoriu al plânsului.
Sunt piatra presată în munte
şi fulgerul ce spintecă
muntele în două.
Sunt parfumul crud al zăpezii
ce caută fulgul cu formă perfectă.
Sunt vântul ce-ţi soarbe tristeţile
cioplindu-ţi briza pe faţă!
Sunt viitorul-prezent
din zvonul luminii
ce-ţi împlinesc dimineaţa
de vrei!

 copyright: Viorela Codreanu Tiron




Motto:
„...Au venit peste mine clipe de întristare (...) harfa mea s-a prefăcut în instrument de jale şi cavalul meu scoate sunete plângătoare.  ...Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea pe ramurile mele.“
Cartea lui Iov 

ÎNVAŢĂ-MĂ!,

      cum să opresc timpul acesta
ce curge haotic?
să-ţi pot strecura printre gene
o mângâiere,
un cântec,
o poezie,
un cuvânt
– ca o lumină adâncă -
frumos să încolţească
în inima ta.

VISUL DE STICLĂ

Ca să ucid întunericul
din adâncurile sufletului
trebuie să înot
prin fumul existenţei;
să mă reîntorc
dincolo de începuturi
să aflu şi să găsesc
limanul luminii ocrotitoare
ce arde în visul de sticlă.

CUI  ÎI  PASĂ  ?

Cui îi pasă de îngândurarea
şi tristeţea stelelor ce coboară în mine?
Cui îi pasă de salciile ce mă plâng,
de râul ce se aruncă în lac,
unde pluteşte umbra mea
mână în mână cu imaginea ei în apă?
Cui îi pasă de cerul fierbinte
cu suviţe cărunte
rămas de la norii ce nu mai suportă albastrul?
Atâtea  întrebări îmi rămân ...
la care universul  răspunde
mereu cu marea lui muţenie!


VAMA SOMNULUI

Unde-aş putea găsi drumul copilăriei,
leagănul mamei
sau jocul desculţ al prunciei?
Am dat vamă somnului!
Am dat vamă viselor!
dar n-am putut trece în ţara făgăduinţei
şi înot mai departe în miezul oboselii,
sfâşietoare oboseală de mine!



vineri, 5 septembrie 2014



ATUNCI AI SĂ ŞTII...

Ai pus vreodată urechea la pământ
să auzi cum creşte iarba?
Ai lipit vreodată gând lângă gând
pentru a mă naşte
în spatele pleoapelor?
Ai băut vreodată din izvorul
ce curge către munte?
Ai adunat vreodată nuferi
crescuţi pe ape îngheţate?
Atunci... poate, ai să ştii
de am fost...
de mai sunt...
de voi mai fi !...

ŞI DACĂ…

Şi dacă… mâna mea e prelungirea
mângâierilor tale…
şi dacă… vorba mea e prelungirea
gândului tău,
e pentru că memoria mea
se dizolvă pe retina ta obosită,
în care hoinăresc
printre labirinturile tale
căutându-le drumul.
Şi dacă… răsuflarea ta
e aerul pe care-l sorb,
şi dacă… cuvintele tale
sunt ca un râu nesfârşit
care-mi inundă gândurile,
e pentru că
mă caut, încă, prin tine.






Motto:

" Durerea a întunecat ochii,
Dintre toți vrăjmașii mei, am îmbătrânit. "
 David, Psalmul 6

Motto:

„Tulburatu-s-a de întristare ochiul meu,
îmbătrânit-am între toţi duşmanii mei.“


David, Psalmul 6

LASĂ-MI LACRIMA SĂ TREACĂ...

Mai lasă-mi lacrima mării
pe care am crescut-o
în mine...
Lasă-mi universul mâinilor împletite
în presimţirea zăpezilor
Umbre incandescent cu ...
şi-o singură data…,
lasă-mi lacrima să treacă
prin tine.


NOSTALGIA FULGILOR

M-ai culcat între două veşnicii
ca să nu aud
cum doare iarna.
Mi-ai smuls braţele de nea
fără să ştii că dragostea
oricărui fulg de nea,
oprit pe geană,
vine cu o depărtare,
iar fereastra deschisă spre soare
mă absoarbe surâsului
dintre cele două veşnicii
prin obscuritatea sa albă.