Faceți căutări pe acest blog

Totalul afișărilor de pagină

BINE ATI VENIT PE ACESTA PAGINA!

Poate aici veţi regăsi un strop de linişte sau un loc unde v-ar place să zăboviţi în clipa de taină!

duminică, 27 septembrie 2015



VAMA SOMNULUI

Unde-aş putea găsi drumul copilăriei,
leagănul mamei
sau jocul desculţ al prunciei?
Am dat vamă somnului!
Am dat vamă viselor!
dar n-am putut trece în ţara făgăduinţei
şi înot mai departe în miezul oboselii,
sfîşietoare oboseală de mine!


 BLESTEM

Să-ţi fie frate geamăn chinul meu
şi gura uscată de dorul sărutului!
ploaia-de-mine să te ude!
pămîntul-de-mine să-ţi ardă tălpile!
în dorul-dorului să te-mprăştii,
mereu căutîndu-mă,
mereu negăsindu-mă!

sâmbătă, 19 septembrie 2015


AMINTIND DE UN VIS


Pentru cine au tras clopotele
şi orologiile au oprit timpul
făcând inima tainic să bată
între două mătănii,
atunci când milenii veneau…
atunci când milenii plecau…
„Bun venit dragoste !“ – mi-ai spus
în ecoul plecării
amintind de un vis
în prag de uitare.


DAR CUM SĂ MĂ DESPRIND?


În clipa înfiorată de frică
un gol  imens, dureros
se rostogoleşte înaintea mea,
se prăbuşeşte
şi pluteşte în mine!
Să renunţ? Să lupt?!
Să urc-coborând
dincolo de lume?...
Dar cum să mă desprind 
din această renunţare la mine?
şi cum să mă alătur elanului
ce trece pe lângă mine?... când
numai dragostea
poate goni înaintea soarelui
şi roteşte vârtelniţa anotimpurilor?!


miercuri, 16 septembrie 2015

Zvonul sirenelor


Sunt năvala şi mângâierea valurilor
ce mor în nisipul fierbinte.
Sunt zvonul sirenelor
ce vine de prea departe de tine.
De ce ţi-e frică să atingi această mare?
prea plină de mistere unduitoare,
ce se sfarmă de maluri,
pentru a pleca mai departe?
Prinde măcar acest val
ce vine spre tine!
Şi strânge-l,
strânge-l în mâinile tale!



MEERJUNGFRAUEN GEMUNKEL


Ich bin der Ansturm und der Wellen Trost
die in dem heißen Sand sterben.
Ich bin Meerjungfrauengerücht
das zu dir von zu weit kommt.
Wieso hast du angst dieses Meer zu berühren?
zu voller wellenförmige Geheimnisse sind,
die sich an Ufern prallen,
damit er sie weiter gehen?
Fang wenigstens diese Welle
die dir angegebenen kommt!
Und halte sie,
halt sie in deinen Händen!



CEEA CE NU ŞTIAI...


Îţi spuneam odată că sunt piatră
ceea ce nu ştiai...
era că fiecare piatră a trăit
somnul pietrei
şi a văzut, cum văd şi eu,
prin somnul pământului,
prin somnul aerului,
prin somnul apei,
prin somnul trupului…
Numai nesfârşitul dans al luminii
n-am reuşit să-l văd... pentru că... lumina,
lumina nu doarme niciodată!
Şi-atunci...m-am întors
în somnul pietrei şi-n mine,
în uitare şi-n aduceri-aminte,
ascunzându-mă în miezul muntelui
unde ochii ce privesc,
nu pot pătrunde!




WAS DU NICHT WUSSTEST…


Ich sagte dir mal, dass ich Stein sei
Doch das wusstest Du nicht...
es war wie jeder Stein der lebte
den Schlaf des Steins
und sah wie ich auch sehe
durch Erden schlaf,
durch Lufts schlaf,
durch Wassersschlaf,
durchs Schlaf des Körpers...
Nur den endlosen Tanz des Lichts
schaffte ich nicht zu sehen...weil...das Licht,
das Licht schläft niemals!
und dann... drehte ich mich um
im Schlaf des Steins und in mich,
ins vergessene unter den Erinnerungen,
versteckte mich ins Bergesherz
wo die blickenden Augen,
nicht eindringen können!




Nimeni nu vede


Iubirea a căzut pe nevăzute
în adâncul unei prăpăstii de nori
tocmai acolo...
unde ochii pescăruşilor plutesc obosiţi
pe fundalul furtunii,
iar ţipătul lor se cufundă în vuietul vântului.
Şi nimeni nu vede,
nimeni nu simte
că-i lipseşte ceva!
Dar cine mai poate vedea?!...
când ochii noştri orbesc
de vuietul vântului,
când ochii orbilor
sunt păsări moarte
aruncate-n pustiul de munte?
şi ochi de sticlă urmăresc zborul văpăii
care nebănuit se stinge
printre genele coborâte ale uitării
de semeni.

NIEMAND SIEHT

Ungesehen die Liebe ist gefallen
in Wolkentiefen Grund
genau dorthin...
wo die Möwenaugen voll Müdigkeit entschweben
im Untergrund des Sturms,
und ihre Schreie im Windes heulen sinken.
Und niemand sieht,
niemand füllt,
dass ihnen etwas fehlt!
Doch wer kann noch was zu sehen?!...
wenn unsere Augen erblinden
vom Windes brüllen,
wenn die Augen der blinden
tote Vögel sind.
weggeworfen in den Bergenöde?
und Glassaugen die Flammensteigen verfolgen
unerwartet erlöschen
zwischen den Wimpernschatten der Vergessenheit
unsers gleichen.


CUVINTE


Cuvinte aruncate, pierdute, tăcute,
rămase nespuse,
pe toate le-am cules
şi le-am spălat cu rouă-de-soare.
Le-am presărat pe ropotul ploii
şi le-am înfipt în mare,
de unde valul le va aduce la picioarele tale.
Să nu te apleci!
Eu am închis odată valul în mâini
şi-am presărat fire de iarbă
pe creştetul universului
şi-am văzut:
Deasupra...
Dedesubt...
Nimicul îşi face culcuş.




WORTE


Vorgeworfene, verlorene, stille Wörter,
unausgesprochen geblieben,
gesammelt habe ich sie alle
und mit Sonnentau gewaschen
hab sie auf dem Regendonner bestreut
und ins Meer versenkt von wo
die Wellen sie zu deinen Füßen bringen.
Du sollst dich nicht verbeugen!
Ich hatte mal die Welle in die Hände eingeschlossen
und haben Grashalme auf Allesstirn gestreut
und hab gesehen:
Oberhalb...
Unterhalb...
Das Nichts baut sich ein Nest.


Întoarcere


Ai băut din izvorul uitării
crezând c-ai să scapi de tainele
şi tăiniţele memoriei
fără să-ţi pese de vârtejul-destinului
ce duce spre cer şi îţi conduce
eterna întoarcere,
naştere
şi renaştere,
până la iertarea păcatelor.

  

RÜCKKEHR


Du hast von dem Vergessen Quelle getrunken
und hofftest der Geheim- und nissechen
deines Gedächtnisses zu entkommen
ohne um des Schicksalswirrwarr kümmern
was zum Himmel führt
und Dich zur Ewigkeitsrückkehr leitet,
Geburt,
und Wiedergeburt,
bis zur Vergebung aller Sünden.

copyro/Viorela Coddreanu Tiron und Christian von Schenk