Faceți căutări pe acest blog

Totalul afișărilor de pagină

BINE ATI VENIT PE ACESTA PAGINA!

Poate aici veţi regăsi un strop de linişte sau un loc unde v-ar place să zăboviţi în clipa de taină!

duminică, 29 mai 2016


Cuvinte

Cuvinte aruncate, pierdute, tăcute,
rămase nespuse,
pe toate le-am cules
şi le-am spălat cu rouă-de-soare.
le-am presărat pe ropotul ploii
şi le-am înfipt în mare,
de unde valul le-a adus la picioarele tale.
Să nu te apleci!
Eu am ţinut odată valul în mâini
şi-am presărat fire de iarbă
pe creştetul universului
şi-am văzut:
Deasupra...
Dedesubt...
Nimicul îşi face culcuş.



Szavak

Eldobott, elveszett, néma szavak,
soha ki nem mondottak,
rendbeszedtem mindeniket
a reggeli nap harmatával tisztára mostam,
szerteszét szórtam az eső visszhangjával
tenger vizébe véstem,
ahonnét a hullámok lábad elé hordták.
Ne hajolj le értük,
mert egyszer már kezedben tartottad őket.
Fűszálakat szórtam
És láttam:
Fentről…
Lentről…
Hogy a semmi magának fekhelyet készít.



Pruncul singurătăţii

Legăn şi acum
pruncul singurătăţii...
Îl hrănesc în neştire
cu lapte-de-lacrimi,
cu rouă-de-stele,
chiar dacă ştiu
că-mi secătuieşte inima,
şi-mi frânge mâinile cu greutatea lui;
chiar dacă ştiu că-mi oboseşte
până şi gândurile sterpe.
Legăn şi legăn...
poate va adormi
o clipă doar.



Az egyedüllét gyermeke

Még ringatom
az egyedüllét gyermekét
étellel kínálom
könnytejjel,
csillagok harmatával
pedig tudom,
hogy kiszárítja szívemet,
leszakad kezem súlyától
és tudom azt is,
kiszívja hiábavaló gondolataimat
mégis ringatom, ringatom…
hátha elalszik,
legalább egy percre.




Poate...

A fost o naştere!
A fost o moarte!
Şi a mai fost...
poate,
ceva-ntre ele...
un cântec duios
sau un vaiet! (?)
Spuneţi-mi !
ce-a fost?!...



Talán

Volt a születés!
Volt a halál!
És közöttük volt egy kellemes dal
Vagy talán egy emberi jaj
Mondd: mi volt egyáltalán?!



Sub povara iubirii

Te-ai îndrăgostit de mine, Durere,
atât de tainic,
atât de deplin,
atât de etern!
şi-atât de spăimos
te-ai împlântat în oasele mele,
încât au început să se sfarme
sub povara iubirii.



A szerelem súlya alatt

Te, Fájdalom, belém szerettél,
sanyarún titkos,
sohasem véges,
mégis végtelen!
És annyira félelmetesen
a csontjaim közé hatoltál
érzem, szétrobbanok
a szerelem súlya alatt.



Firul de fum

Am cules
nenumăratele tale furtuni
şi-am continuat să trăiesc
– prin bolul inocenţei –
în visul
transformat în firul de fum,
ce se strecoară
prin toate ungherele tale
cu veşnica pecete a arderii.



Füstszál

Megszámlálhatatlan
viharaidat gyűjtöttem össze,
megpróbáltam
átélni értetlenségedet.
És füstszállá
változtatott álmokat,
amik minden porcikámba behatoltak,
az esztelenség végtelen pecsétjével.



 protejat copyro!

marți, 24 mai 2016

Floare-de-colţ



Desculţă de gânduri,
desfrunzită de vise
îmi cresc rădăcinile
pe lujerul ploii,
şi-mi legăn ramurile
pe creştetul pământului.


Eşti o mare îngheţată
pe care dorm razele
şi se odihnesc petalele ploii...
Dar nicio mare nu seamănă cu alta,
numai tu, departe,
revenind în mine
cu stele pe suflet
care nu au cer
pe care să răsară,
revii de-atâtea ori...
răscolind furtunile mele!


Aş vrea
să mă pot uita lung,
fără să cad în adâncurile
cerului de dedesubt,
în slăvile înălţimilor
pornite din adâncuri.

Aş vrea să pot frânge
pumnul destinului,
ce-mi tescuieşte timpul
în lacrimi.



Cu tremurânde mâini
speranţa ajunge la tine!
Să nu-i distrugi
gândul coloanei infinite
urzit în veşnicia umbrei tale.
Aşterne-i limpezi covoare de nuferi
plutind alături pe cerul sălbatic,
unde toţi norii

mi se agaţă de gene.

protejat copyro!/ Viorela Codreanu Tiron

sâmbătă, 14 mai 2016



Adormită-n cuvânt
ruga mea va porni
printre arbori fără rădăcini
înmugurind cu mii 
de coliere-de-rouă,
alături de lacrimi,
în ruga primului cuvânt
plecat dincolo de tine.


UN FLUVIU ANONIM

Sunt un fluviu anonim,
fără memorie,
fără poveste...
un fluviu indiferent
de pasiunile
pe care le mai poate aprinde
pe malurile sale.
Sunt un fluviu anonim…
oglindit în roua
de pe aripile sălciilor,
ce trece, spumegând,
prin liniştea dureroasă
a talazurilor…



Arşiţa nopţii
cade osândită
de miezul grâului copt.
Frunzele crescute
în primăvara morţii
mă dor...
iar flori de lotus
orbecăiesc prin sufletul meu
într-o goană nebună...
şi cântă.
Oare ce cântă???

REGĂSIRE

Lângă tine
râul curgea spre izvoare
şi smulgea primăverii neivite
toate miresmele florilor...
adaugând muntelui
sărutul primei stele,
ce strălucea alături de soare,
în inima cetăţii
dintre tine şi mine.

protejat copyro!

marți, 10 mai 2016



CREDEAM

Credeam
că nu se vor mai întoarce niciodată
înflăcărarea şi nerăbdarea tinereţii,
dar tenebre miloase îmi ascundeau adevărul
ca să uit - pentru o clipă -
că în lumina scăzută a crepusculului
inima ta, în ruină, părea mai mare,
la fel şi ochii tăi
ale căror săgeţi îngheţate
ştiu să ucidă.

VIS TRECĂTOR

Zi după zi,
anotimp după anotimp
treci pragul
în propriul tău eu
aruncat în singuratatea
lăuntricului vis,
trecător
cum e şi copilăria,
dar tot atât de dureros
şi tot atât de viu păstrat
în sertarele deschise

ale memoriei.

copyright: Viorela Codreanu Tiron