CREDEAM

Credeam

că nu se vor mai întoarce niciodată

înflăcărarea şi nerăbdarea tinereţii,

dar tenebre miloase îmi ascundeau adevărul

ca să uit - pentru o clipă -

că în lumina scăzută a crepusculului

inima ta, în ruină, părea mai mare,

la fel şi ochii tăi

ale căror săgeţi îngheţate

ştiu să ucidă.

VIS TRECĂTOR

Zi după zi,

anotimp după anotimp

treci pragul

în propriul tău eu

aruncat în singuratatea

lăuntricului vis,

trecător

cum e şi copilăria,

dar tot atât de dureros

şi tot atât de viu păstrat

în sertarele deschise

ale memoriei.

copyright: Viorela Codreanu Tiron