Adormită-n cuvânt
ruga mea va porni
printre arbori
fără rădăcini
înmugurind cu mii
de coliere-de-rouă,
alături de
lacrimi,
în ruga primului
cuvânt
plecat dincolo de
tine.
UN FLUVIU ANONIM
Sunt un fluviu
anonim,
fără memorie,
fără poveste...
un fluviu
indiferent
de pasiunile
pe care le mai poate
aprinde
pe malurile sale.
Sunt un fluviu
anonim…
oglindit în roua
de pe aripile sălciilor,
ce trece, spumegând,
prin liniştea
dureroasă
a talazurilor…
Arşiţa nopţii
cade osândită
de miezul grâului
copt.
Frunzele crescute
în primăvara
morţii
mă dor...
iar flori de lotus
orbecăiesc prin
sufletul meu
într-o goană
nebună...
şi cântă.
Oare ce cântă???
REGĂSIRE
Lângă tine
râul curgea spre
izvoare
şi smulgea
primăverii neivite
toate miresmele
florilor...
adaugând muntelui
sărutul primei
stele,
ce strălucea
alături de soare,
în inima cetăţii
dintre tine şi mine.
protejat copyro!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu