Faceți căutări pe acest blog

Totalul afișărilor de pagină

BINE ATI VENIT PE ACESTA PAGINA!

Poate aici veţi regăsi un strop de linişte sau un loc unde v-ar place să zăboviţi în clipa de taină!

sâmbătă, 13 februarie 2016


AM IUBIT FĂRĂ NUME


Am iubit
cu neştiutoarea iubire,
în legănări sălbatice,
cu furia însingurării
şi cu nestrămutarea
în neînfrângere.
Am iubit
cu toate rădăcinile adormite
pe coridoarele copilăriei,
într-o nuntire a timpului
fără de nume.


AŞA VA FI


Aşa a fost iubirea,
firească,
la fel ca florile ce-nfloresc vara
şi păsările ce zboară spre sud
la prima cădere de frunze!
Aşa va fi întotdeauna
fără să bănuim
că dăm socoteală
tinereţii din noi
sau bătrânilor arbori.


NIMENI NU VEDE


Iubirea a căzut pe nevăzute
în adâncul unei prăpăstii de nori,
tocmai acolo... unde ochii pescăruşilor
plutesc obosiţi pe fundalul furtunii,
iar ţipătul lor se cufundă în vuietul vântului.
Şi nimeni nu vede!
nimeni nu simte!
că-i lipseşte ceva!?...
Dar cine mai poate vedea?!...
când ochii noştri orbesc
            de vuietul vântului,
când ochii orbilor
sunt păsări moarte
aruncate-n pustiul de munte?
şi ochi de sticlă urmăresc
zborul văpăii
care nebănuit se stinge
printre genele coborâte ale uitării
de semeni.