Dumnezeu tace!
Către Tine, Doamne,
privirile au rămas pironite!
aşteaptă să le arăţi
unde-ai ascuns
taina pământului
şi a vieţii de aici?
Auzul se-ncordează
s-audă ceva!
...............................
Dar Dumnezeu tace!
şi morţii mei...
tac alături de El.
Un loc pentru rugă
Ieri, mă refugiam
în lumea viselor fără sfârşit,
furişându-mă în acest univers
tot atât de uşor ca un copil.
Azi, lumea nevinovăţiei
a devenit un simplu anonim
îngropat undeva,
fără nume,
fără o cruce în semn de popas:
„Loc pentru o rugă fierbinte“!
Cum să culeg lumina?
Învaţă-mă, Doamne,
cum să culeg lumina?
ce Tu o dărui pretutindeni,
dar ochii orbi
nu o mai recunosc?!
Cum să culeg
mireasma veşniciei,
de pe toate altarele Tale,
şi să o duc cu mine,
aiurea,
în lume?
Omule! (?)
La hotarele mărginitului
cu nemărginitul
nimic nu-i imposibil
pentru tine – Omule!
Tu poţi naviga spre apus,
pentru a ajunge la răsărit,
dacă descoperi Iubirea!
Rugă
Adu-mi, Doamne, lumina în casă!
Dă-mi-o s-o beau dimineaţa!
Pune-mi-o cu pâinea pe masă!
Aşterne-o pe perna
unde se leapădă gândul!
şi încălzeşte-mi aşternutul cu ea!
Zori de copilărie
Undeva, în zorii copilăriei,
orizontul strălucea
de-acea blândă lumină.
Privirea coboara
în zorile virgine,
ce-şi deschideau filele
petală cu petală,
pleoapă după pleoapă –
toate oarbe, catifelate, adormite –
care-ascundeau în adâncul lor
pupile azurii-albastre
şi cuiburi ţipătoare de colibri.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu