REGĂSIRE

Lângă tine

râul curgea spre izvoare

smulgând primăverii ne-ivite

miresmele florilor,

adaugând muntelui

sărutul primei stele,

ce strălucea alături de soare

în inima cetăţii

dintre tine şi mine.

HOTAR ILUZORIU

Pentru a mă putea întoarce,

fie şi aşternută  în ceasul mut

al toamnelor,

voi rămâne în ceaţa ploii

dusă de vânt,

ca o pasăre mută

cu aripi despărţite

de propriile-i zboruri,

dintre lumile şi luminile nevăzute,

unde mi-am pierdut hotarele.

UNDEVA... ÎN MEMORIA PLOII

            din ceaţa trupului meu

se contopesc gene de foc

în aurore sângerii,

din care sufletul renaşte

ca un miracol orb al vieţii.

Undeva...

în memoria trecătoare a ploii

eu am lăsat un semn de recunoaştere.

p>

unde mi-am pierdut hotarele.