O INIMĂ FĂRĂ ASCUNZIŞURI

Mi-am îngropat mâinile în cer

le-am înfipt

în pământ,

în piatră

şi-n lut…

Peste tot am umblat

şi am căutat

o inimă fără ascunzişuri

pe care s-o pot ţine în mâini.

EIN HERZ OHNE VERSTECKE

Meine Hände hatte ich in Himmel begraben

hab Sie eingesteckt

in Erde,

in Stein

und Lehm...

Überall bin ich gewesen

und habe ein Herz

ohne Verstecke das ich in meinen

Händen halten kann gesucht.

Întotdeauna

Am trăit o mie de vieţi

şi-n fiecare te-am iubit

o dată ca apa,

altă dată ca focul,

apoi, pământ m-am făcut,

şi cer m-am făcut

risipindu-mă-n ziua şi noaptea

de pe genele tale.

IMMER

Ich habe Tausende Leben gelebt

und in jedes habe ich dich geliebt

einmal wie das Wasser,

ein anderes Mal wie das Feuer,

danach bin ich zu Erde geworden,

und  auch Himmel wurde ich

und prasselte ins Tag und Nacht

deiner Wimpern.

  

PUNTE PÂNĂ LA CER

Privesc stăruitor

aceste forme-informe,

ca ruga atâtor flori fără nume,

ce se ascund

între mister şi concret,

între viaţă şi moarte,

şi prind curcubeul

atunci când bea apă

din sufletul meu

punte făcându-mă până la cer.

BRÜCKE BIS ZUM HIMMEL

Ich schaue beharrlich

diese unförmigen Formen,

wie das Gebet so vielen namenlosen

Blumen die sich zwischen

Mysterium und konkret verstecken,

zwischen Leben und Tod,

und fang den Regenbogen

dann wenn er aus meiner Seele

Wasser trinkt

Brücke zur Himmel mache ich mich.

  

ATÂT DE MULT

Atât de mult am iubit

şi-atât de mult am privit

amintirea iubirii,

încât ochii au început să doară…

să doară până la descompunere.

Şi dintre toate aceste fire de praf

ce acoperă verdele primăverii

te vor privi mereu ochii aceia...

pe care surâsul morţii i-a închis cândva.

Şi inima mea

va dansa peste tot acest univers

pentru că va şti

că din pulberea ce va fi

îţi va putea zâmbi ca unui străin.

SO VIEL

So viel habe ich geliebt

und so viel habe ich die Erinnerung

der Liebe betrachtet,

so viel, dass die Augen mit schmerzten...

Sie schmerzten bis zum Verfall.

Und aus allen diese Staubkörner

die das Frühlingsgrün bedecken

werden dich jene Augen ständig sehen...

Auf dem Todeslächeln hat sie irgendwann geschlossen.

Und mein Herz

wird über dieses Universum tanzen

weil es wissen wird,

dass aus der zukünftigen Asche

könnte dir ein Fremder lächeln.

Protejat copyro! : Viorela Codreanu Tiron und CHRISTIAN W. SCHENK

©Pictură de  - Mihai Cătrună