Motto:
La
naştere, se spune, ţi se pune un semn pe frunte... Eu m-am ales cu nişte
cicatrici, în formă de gură, răni sângerânde... şi cu multe altele… pe care nu
le-am văzut! Nu mă vaiet, nu mă plâng! Încerc să trăiesc şi să vă şi înţeleg
dincolo de clipa plină de vrajă sau vrajbă!
Tot ce
vă spun
Am
străbătut
întinderea
de piatră goală,
pustiul
străjuit de stânci
acoperite
cu gheaţă
şi-am
întrupat cuvântul
ca să
înţelegeţi
tot ce
vă spun,
şi, mai
ales,
ce nu vă
spun.
Oare,
cine sunt?
Sunt,
oare, pana de pasăre
rătăcită-n
agonia zborului?
sau
izvorul secat din lacrima toamnei?
Sunt
amurgul înnourat
de-acele
ploi îndelungate?
sau doar
o ancoră legată de cer
şi
aruncată-n oceane?!
Dar şi
mai mult de-atât,
aş vrea
să ştiu ce ferecă
porţile
dinspre Tine?
Îmi vei
spune vreodată?
Spune-mi,
de unde
încep şi de unde vin
gândurile
– aceste amintiri
dintr-un
trecut-netrecut?
Şi unde
s-a pierdut tărâmul
pe care,
până şi noaptea,
florile
sunt luminoase?
Şi,
spune-mi, dacă ştii,
unde
este cumpăna de sus
a
izvoarelor? –
locul în
care
până şi
sufletele uscate
pot
înflori măcar o dată?
Clipa
Se-aşterne
ceasul înserării,
iar
rememorarea pătrunde tiptil
în mine,
şi în timp;
aducerea-aminte
se grăbeşte,
ca nu
cumva să uit ceva.
Şi vine,
vine precum fulgerul
clipa –,
clipa
când trebuie să dau socoteală:
când,
fără remuşcare, memoria
îmi
propune, acum:
„Jocul
chibzuinţei!“
Copii
blestemaţi
Florile
– aceşti copii ai soarelui,
blestemaţi
să nu-şi vadă părintele
nicicând,
dar care
vieţuiesc,
alături
de muşchiul mustind de apă,
fără
putinţă de-mpotrivire
sunt
darul divin din care curge
firul de
apă ce naşte oceanul.
De ce
călcăm peste aceste flori?
Dumnezeu
tace!
Către
Tine, Doamne,
privirile
au rămas pironite!
aşteaptă
să le arăţi
unde-ai
ascuns
taina
pământului
şi a
vieţii de aici?
Auzul
se-ncordează
s-audă
ceva!
...............................
Dar
Dumnezeu tace!
şi
morţii mei...
tac
alături de El.
Un loc
pentru rugă
Ieri, mă
refugiam
în lumea
viselor fără sfârşit,
furişându-mă
în acest univers
tot atât
de uşor ca un copil.
Azi,
lumea nevinovăţiei
a
devenit un simplu anonim
îngropat
undeva,
fără
nume,
fără o
cruce în semn de popas:
„Loc
pentru o rugă fierbinte“!
Copyright:
Viorela Codreanu Tiron
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu