RUGĂCIUNE

Iartă, Doamne,

ultima iubire

azvârlită pe răscrucea

drumurilor prăfuite.

Iartă, Doamne,

neplânsele lacrimi

din talismanul tăcerii,

ascuns în legenda a doi străini!

Iartă, Doamne,

toate ploile din pletele mele

răvăşite de seminţele vieţii.

Iartă, Doamne! iartă!...

RUGĂ

Adormită-n cuvânt

ruga mea va porni

printre arbori fără rădăcini

înmugurind cu coliere-de-rouă,

alături de lacrimi,

în ruga primului cuvânt

plecat dincolo de tine.

UN FLUVIU ANONIM

Sunt un fluviu anonim,

fără memorie,

fără poveste...

Sunt un fluviu indiferent

de pasiunile

pe care le mai pot aprinde

pe malurile mele.

Sunt acelaşi fluviu anonim

oglindit în singurele aripi

ale salciei peste care-am păşit,

spumegând,

în liniştea dureroasă

a talazurilor.

Protejat copyright/Viorela Codreanu Tiron

DESCHIDE OCHII

Cum nu mă vezi?!

Eu sunt copacul din faţa casei tale,

ce-ţi bate la fereastră dimineaţa,

şi-adun pe crengile-mi bogate

doar triluri de privighetori,

să-ţi umple inima de cânt.

Nu-nchide geamul ! ! !

ai să opreşti

sărutul florilor-de-mai

s-ajungă pân-la tine!

VINOVĂŢIE

Eu sunt

răspunzătoare pentru tot

pentru

faptă,

cuvânt,

vis şi dorinţă,

speranţă şi cânt!

IA AMINTE, OMULE!

Omule, de-atâtea ori ţi-am spus:

N-ai să găseşti niciodată adevărul!

Dar ţi-a plăcut să scormoneşti

până şi-n praf, şi-n morminte,

sperând că vei găsi pietre preţioase,

sau cine ştie – piatra filozofală(?)

De câte ori ţi-am spus:

nu privi adevărul în faţă

şi nu răscoli praful amintirilor!

Eu sunt tot ce-ai-fi-putut-să-fii,

şi Adevărul din urmă

rămâne cu Mine!

DESCHIDE OCHII

Cum nu mă vezi?!

Eu sunt copacul din faţa casei tale,

ce-ţi bate la fereastră dimineaţa,

şi-adun pe crengile-mi bogate

doar triluri de privighetori,

să-ţi umple inima de cânt.

Nu-nchide geamul ! ! !

ai să opreşti

sărutul florilor-de-mai

s-ajungă pân-la tine!

protejat copyright/Viorela Codreanu Tiron