Faceți căutări pe acest blog

Totalul afișărilor de pagină

BINE ATI VENIT PE ACESTA PAGINA!

Poate aici veţi regăsi un strop de linişte sau un loc unde v-ar place să zăboviţi în clipa de taină!

luni, 13 ianuarie 2014


STATUIA INDIFERENŢEI

Priveşte cum creşte ura
în minţile străine!...
cum se întinde ca aburii ciumei
în timpul molimei!
Priveşte cum iubirea
din sufletul lumii
se stinge agonizând
după începuturile cuvântului.
Dar nimeni nu vede!
nimeni n-aude!...
şi totul rămâne închis
în statuia indiferenţei


LIKGILTIGHETENS STATY


Titta hur hatet växer
i främmande sinnen!
Hur pesten sprids som ånga
i pestens tid!
Titta hur kärleken
från världens själ
slocknar i dödskamp
i början av orden.
Men ingen ser!
Ingen hör!
Och allt förblir stängd
inuti likgiltighetens staty.

UNICA ORĂ A ZILEI

Când se întunecă devin cenuşie,
mă dizolv în obscuritatea opacă
odată cu gândurile
în această unică oră a zilei
plină de semnificaţii,
ce-mi bate în uşă :
e ora ispăşirii,
mereu izbăvită,
nicicând ispăşită.


DEN ENASTÅENDE TIDEN PÅ DAGEN


När det skymmer blir jag mörkgrå,
jag upplöses i den dunkla mörker
samtidig med tankarna,
i denna unika timme på dagen,
full av mening.
Det som knackar i dörren
är försoningens tid
alltid befriande,
aldrig benådande.



UN LOC ANUME

Daţi-mi un pământ nou
în care să-mi pot înfige rădăcinile
                        cu aripi până la cer
un pământ nou  ca o viaţă nouă
care să nu-mi amintească nimic
de pământul unde am fost
                         atât de tare rănit.



EN VISS PLATS


Ge mig en ny jord
där jag kan gräva ner mina rötter
med vingar till himlen
en ny jord som ett nytt liv
som inte påminner mig någonting
om platsen där jag blev så sårad.

  

CINE MAI ARE TIMP?

Flăcări aprige se învolburează
în străvechile inimi din încăperile trupului.
Dar cine mai are timp?
să vadă cum reflexele sângerii ale flăcărilor
se-mperechează cu umbre prelungi?
Şi cum din văzduhul amurgului
cad cristale albastre – de gheaţă !?
Cum gânduri viscolite
aduc amintiri grele
şi le leapădă în aceleaşi încăperi
                     preapline de-acum?
Cine?...
Focul rupe din mine,
cu mânie şi-nverşunare rupe...
Şi tu ?... 
Tu, plângi că  te doare imaginea flăcării?


VEM HAR TID?


Lågor virvlar runt
i de gamla hjärtanas rum.
Men vem har tid
att se hur lågornas blodiga reflexer
flätas ihop med långa skuggor?
Och hur faller blå kristaller – av is
från skymningshimlen?
Vilka snöstormade tankar
innebär dryga minnen
och kastar dem i samma rum
för fulla nu?
Vem…?
släcker min eld
med vrede och bitterhet…
Och du…?
Gråter du bara för att lågans föreställning
gör dig ont?
Versuri: Viorela Codreanu Tiron/Romania
Traducere: Dorina Brânduşa Landen/Suedia


Un comentariu:

olga spunea...

Inspirant...