STATUIA INDIFERENŢEI

Priveşte cum creşte ura

în minţile străine!...

cum se întinde ca aburii ciumei

în timpul molimei!

Priveşte cum iubirea

din sufletul lumii

se stinge agonizând

după începuturile cuvântului.

Dar nimeni nu vede!

nimeni n-aude!...

şi totul rămâne închis

în statuia indiferenţei

LIKGILTIGHETENS STATY

Titta hur hatet växer

i främmande sinnen!

Hur pesten sprids som ånga

i pestens tid!

Titta hur kärleken

från världens själ

slocknar i dödskamp

i början av orden.

Men ingen ser!

Ingen hör!

Och allt förblir stängd

inuti likgiltighetens staty.

UNICA ORĂ A ZILEI

Când se întunecă devin cenuşie,

mă dizolv în obscuritatea opacă

odată cu gândurile

în această unică oră a zilei

plină de semnificaţii,

ce-mi bate în uşă :

e ora ispăşirii,

mereu izbăvită,

nicicând ispăşită.

DEN ENASTÅENDE TIDEN PÅ DAGEN

När det skymmer blir jag mörkgrå,

jag upplöses i den dunkla mörker

samtidig med tankarna,

i denna unika timme på dagen,

full av mening.

Det som knackar i dörren

är försoningens tid

alltid befriande,

aldrig benådande.

UN LOC ANUME

Daţi-mi un pământ nou

în care să-mi pot înfige rădăcinile

                        cu aripi până la cer

un pământ nou  ca o viaţă nouă

care să nu-mi amintească nimic

de pământul unde am fost

                         atât de tare rănit.

EN VISS PLATS

Ge mig en ny jord

där jag kan gräva ner mina rötter

med vingar till himlen

en ny jord som ett nytt liv

som inte påminner mig någonting

om platsen där jag blev så sårad.

  

CINE MAI ARE TIMP?

Flăcări aprige se învolburează

în străvechile inimi din încăperile trupului.

Dar cine mai are timp?

să vadă cum reflexele sângerii ale flăcărilor

se-mperechează cu umbre prelungi?

Şi cum din văzduhul amurgului

cad cristale albastre – de gheaţă !?

Cum gânduri viscolite

aduc amintiri grele

şi le leapădă în aceleaşi încăperi

                     preapline de-acum?

Cine?...

Focul rupe din mine,

cu mânie şi-nverşunare rupe...

Şi tu ?... 

Tu, plângi că  te doare imaginea flăcării?

VEM HAR TID?

Lågor virvlar runt

i de gamla hjärtanas rum.

Men vem har tid

att se hur lågornas blodiga reflexer

flätas ihop med långa skuggor?

Och hur faller blå kristaller – av is

från skymningshimlen?

Vilka snöstormade tankar

innebär dryga minnen

och kastar dem i samma rum

för fulla nu?

Vem…?

släcker min eld

med vrede och bitterhet…

Och du…?

Gråter du bara för att lågans föreställning

gör dig ont?

Versuri: Viorela Codreanu Tiron/Romania

Traducere: Dorina Brânduşa Landen/Suedia