ÎNTREBĂRI…

Ce este timpul, mă întrebi ?

Este, oare, dezvăluirea culorilor,

şi a miresmelor

sau o tolbă a amintirilor?

Este uitare sau chemare?

Sau, poat,e prăbuşire şi înălţare?

E căutare şi pierdere,

Rătăcire sau găsire ?

Este mister

sau revelaţia supremă?…

Timpul este Timp şi atât!

…dar aminteşte-ţi:

Prăpăstiile adulmecă întotdeauna

clipa rătăcirii!

AM SĂ DESCHID FEREASTRA

Am să deschid fereastra,

pentru ca-n nerăbdarea singurătăţii

şi-n setea de alte chipuri

sau de mine,

să văd cum chipul anonim al nopţii,

lipit de fereastră mă priveşte

sau, poate, chipul tău să-l văd

pătând cărările albe ale lunii,

ce trece la fel de nepăsătoare

în faţa zbuciumului dimineţii.

Când ai să ştii?...

Ai pus vreodată urechea la pământ

să auzi cum creşte iarba?

Ai lipit vreodată gând lângă gând

pentru a mă naşte

în spatele pleoapelor?

Ai băut vreodată din izvorul

ce curge către munte?

Ai adunat vreodată nuferi

crescuţi pe ape îngheţate?

Atunci... poate, ai să ştii

de am fost...

de mai sunt...

de voi mai fi !...

PERPETUUM

Întotdeauna se va întrupa,

din tăinuite şi nebănuite genuni,

lacrima din zilele copilăriei,

pentru a da răgaz

frumuseţii să se arate,

viselor să se nască,

sălciilor să încărunţească.

CINE SĂ MAI ŞTIE?

Ce ciudat!

Memoria s-a hotărât acum

să-mi restituie trecutul.

Nu! Nu pentru a-l slăvi,

ci doar pentru a-l deplânge 

şi a-l înţelege (?!)

.................................

Dar... iartă-mă că te-ntreb:

„La ce-mi va folosi

această înţelegere de pe urmă?“

Protejat copyro/ Viorela Codreanu Tiron

pictura de Nydia Lozano / http://www.nydialozano.com/