PRIVEŞTE-MĂ !

Sunt ghemul de alge

prins în vâltoarea apelor;

Miezul de singurătate,

frumoasă şi rece,

ce trece prin lume

ca umbra unei deşertăciuni

                          fără nume:

                     învăluindu-te,

          adunându-te,

risipindu-te!

O INIMĂ FĂRĂ ASCUNZIŞURI

Mi-am îngropat mâinile în cer

le-am înfipt

în pământ,

în piatră

şi-în lut.

Peste tot am umblat

şi am căutat

o inimă fără ascunzişuri

pe care s-o pot ţine în mâini.

 CUNUNATA CU TIMPUL

Cununată cu timpul,

destinul

mi-a făcut rochie de mireasă

din mătasea prăfuită a amintirilor

ce mă trag spre un trecut

– veşnic prezent -

din câmpiile-nflorite

sub un cer încărunţit de stele.

MAI AUD ŞI-ACUM...

Mai aud şi-acum vuietul năprasnic

din cântecul privighetorii întemniţate

dezlănţuit ca o vijelie

asupra câmpiilor mele întinse

unde mai cântă

bucuria-durerii

şi jalea.

 ATÂT DE MULT

Atât de mult am iubit

şi-atât de mult am privit

amintirea iubirii,

încât ochii au început să doară -

să doară până la descompunere.

Şi dintre toate aceste fire de praf 

ce acoperă verdele primăverii       

te vor privi mereu ochii  aceia...

pe care surâsul morţii i-a închis cândva.

Şi inima mea

va dansa peste tot acest univers

pentru că va şti

că din pulberea ce va fi

îţi va putea zâmbi ca unui străin.

 BLESTEM

Să-ţi fie frate geamăn chinul meu

şi gura uscată de dorul sărutului!

ploaia-de-mine să te ude!

pământul-de-mine să-ţi ardă tălpile!

în dorul-dorului să te-mprăştii,

mereu căutându-mă,

mereu negăsindu-mă!

 UITATĂ-N UITARE

Uitată-n uitare,

inima mea

a uitat să mai bată;

doar urma unei zbateri de aripi

mai pâlpâie din vreme-n vreme

uitată şi ea

în oboseala unui zbor

de niciunde chemat,

de niciunde venit,

încremenit în uitare.

 MĂ ÎNTREBI CINE SUNT ?

Sunt labirintul strigătului zidit

la hotarul iluzoriu al plânsului.

Sunt piatra presată în munte

şi fulgerul ce spintecă

muntele în două.

Sunt parfumul crud al zăpezii

ce caută fulgul cu formă perfectă.

Sunt vântul ce-ţi soarbe tristeţile

cioplindu-ţi briza pe faţă!

Sunt viitorul-prezent

din zvonul luminii

ce-ţi împlinesc dimineaţa

de vrei!

 copyright: Viorela Codreanu Tiron

Motto:

„...Au venit peste mine clipe de întristare (...) harfa mea s-a prefăcut în instrument de jale şi cavalul meu scoate sunete plângătoare.  ...Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea pe ramurile mele.“

Cartea lui Iov 

ÎNVAŢĂ-MĂ!,

      cum să opresc timpul acesta

ce curge haotic?

să-ţi pot strecura printre gene

o mângâiere,

un cântec,

o poezie,

un cuvânt

– ca o lumină adâncă -

frumos să încolţească

în inima ta.

VISUL DE STICLĂ

Ca să ucid întunericul

din adâncurile sufletului

trebuie să înot

prin fumul existenţei;

să mă reîntorc

dincolo de începuturi

să aflu şi să găsesc

limanul luminii ocrotitoare

ce arde în visul de sticlă.

CUI  ÎI  PASĂ  ?

Cui îi pasă de îngândurarea

şi tristeţea stelelor ce coboară în mine?

Cui îi pasă de salciile ce mă plâng,

de râul ce se aruncă în lac,

unde pluteşte umbra mea

mână în mână cu imaginea ei în apă?

Cui îi pasă de cerul fierbinte

cu suviţe cărunte

rămas de la norii ce nu mai suportă albastrul?

Atâtea  întrebări îmi rămân ...

la care universul  răspunde

mereu cu marea lui muţenie!

VAMA SOMNULUI

Unde-aş putea găsi drumul copilăriei,

leagănul mamei

sau jocul desculţ al prunciei?

Am dat vamă somnului!

Am dat vamă viselor!

dar n-am putut trece în ţara făgăduinţei

şi înot mai departe în miezul oboselii,

sfâşietoare oboseală de mine!

ATUNCI AI SĂ ŞTII...

Ai pus vreodată urechea la pământ

să auzi cum creşte iarba?

Ai lipit vreodată gând lângă gând

pentru a mă naşte

în spatele pleoapelor?

Ai băut vreodată din izvorul

ce curge către munte?

Ai adunat vreodată nuferi

crescuţi pe ape îngheţate?

Atunci... poate, ai să ştii

de am fost...

de mai sunt...

de voi mai fi !...

ŞI DACĂ…

Şi dacă… mâna mea e prelungirea

mângâierilor tale…

şi dacă… vorba mea e prelungirea

gândului tău,

e pentru că memoria mea

se dizolvă pe retina ta obosită,

în care hoinăresc

printre labirinturile tale

căutându-le drumul.

Şi dacă… răsuflarea ta

e aerul pe care-l sorb,

şi dacă… cuvintele tale

sunt ca un râu nesfârşit

care-mi inundă gândurile,

e pentru că

mă caut, încă, prin tine.

Motto:

" Durerea a întunecat ochii,

Dintre toți vrăjmașii mei, am îmbătrânit. "

 David, Psalmul 6

Motto:

„Tulburatu-s-a de întristare ochiul meu,

îmbătrânit-am între toţi duşmanii mei.“

David, Psalmul 6

LASĂ-MI LACRIMA SĂ TREACĂ...

Mai lasă-mi lacrima mării

pe care am crescut-o

în mine...

Lasă-mi universul mâinilor împletite

în presimţirea zăpezilor

Umbre incandescent cu ...

şi-o singură data…,

lasă-mi lacrima să treacă

prin tine.

NOSTALGIA FULGILOR

M-ai culcat între două veşnicii

ca să nu aud

cum doare iarna.

Mi-ai smuls braţele de nea

fără să ştii că dragostea

oricărui fulg de nea,

oprit pe geană,

vine cu o depărtare,

iar fereastra deschisă spre soare

mă absoarbe surâsului

dintre cele două veşnicii

prin obscuritatea sa albă.