Quante volte?

Quante volte ho spiato i tuoi

sogni nei miei?

e ho visto l’ombra dell’illusione

negli arabeschi astrali

quando le onde lambivano le mie gambe?!

Quante volte ho bruciato alle porte del mare

ricordi-smarriti-fiori-di-sogno-avvizziti

in silenti echi

e tranquille-angosce

disfatte nell’alveo del sonno dall’insonnia ?!

DE CÂTE ORI?

De câte ori am pândit visele tale

în visele mele?

şi am văzut umbra iluziei

în arabescuri stelare

când valurile-mi sărutau picioarele?!

De câte ori am ars la porţile mării

amintiri-rătăcite -  flori-de-vis-ofilite

în tăcute ecouri

şi liniştite-nelinişti

sfărmate-n albia somnului de nesomn?!

 SENTO ANCORA…

Sento ancora il vibrato

del verso dell’usignolo recluso

scatenato come bufera

sopra le mie pianure distese

dove canta ancora

la gioia - del duolo

e lo strazio.

MAI AUD ŞI-ACUM...

Mai aud şi-acum vuietul

din cântecul privighetorii întemniţate          

dezlănţuit ca o vijelie

asupra câmpiilor mele întinse

unde mai cântă

bucuria-durerii

şi jalea.

TANTO, MA TANTO

Tanto, ma tanto amai

e tanto, ma tanto guardai

il ricordo dell’amore,

che gli occhi piansero addolorati –

addolorati fino a disgregarsi.

E tra tutti questi granelli di polve

che copre il verde primaverile,

ti guarderanno sempre quegli occhi…

che il soriso della morte suggellò una volta.

E il mio cuore

ballerà su tutto questo universo

perchè saprà

che dalla polve che ne sarà

potrà sorriderti come ad un estraneo.

ATÂT DE MULT

Atât de mult am iubit

şi-atât de mult am privit

amintirea iubirii,

încât ochii au început să doară -

să doară până la descompunere.

Şi dintre toate aceste fire de praf 

ce acoperă verdele primăverii       

te vor privi mereu ochii  aceia...

pe care surâsul morţii i-a închis cândva.

Şi inima mea

va dansa peste tot acest univers

pentru că va şti

că din pulberea ce va fi

îţi va putea zâmbi ca unui străin.

copyright: Viorela Codreanu Tiron /trad. Geo Vasile