DIMMI!

Dimmi! da dove iniziano

e da dove giungono i penisieri?

ricordi di un passato che non ho vissuto?

Dove si è perduto il reame

sul quale pure di notte,

i fiori sono raggi di luce?

Dimmi! Mostrami!

Dov’è lo spartiacque delle sorgenti?

il posto dove perfino le anime avvizzite

possono fiorire

almeno una volta?    

        SPUNE-MI!

Spune-mi! de unde încep

şi de unde vin gândurile?

aceste amintiri dintr-un trecut netrăit?

Unde s-a pierdut tărâmul

pe care, până şi noaptea,

florile sunt luminoase?

Spune-mi! Arată-mi!

unde este cumpăna de sus a izvoarelor?

locul în care până şi sufletele uscate

pot înflori

măcar o dată?

     

  TROPPO TEMPO

Troppo tempo fui assente dal mio essere

le braccia incrociate!

Troppo tempo aspettai

la mano tesa verso i tempi!

e ci ho creduto!...

che tutto si compierà da sé.

Troppo tempo lasciai pensare la natura

al mio posto!

E quando decisi di fare qualcosa...

i miei salici erano troppo spogli,

il verso degli uccelli si confondeva

nel rombo dei burroni,

il sangue della musica era già succhiato dai tafani,

e la mia anima era schiacciata

sotto  zoccoli di tori.

                         

                       

                        PREA MULT

Prea mult am fost plecată din mine

şi-am stat cu braţe-ncrucişate!

Prea mult am aşteptat

cu mâna-ntinsă către vremuri!

şi am crezut!...

că toate se vor împlini de la sine.

Prea mult lăsat-am şi natura să cugete

în lipsa mea!

Şi când m-am hotărât să fac ceva...

sălciile mele erau mult prea golaşe,

cântul păsărilor se amestecase

cu zgomotul prăpăstiilor,

sângele muzicii era supt de tăuni,

iar sufletul meu era strivit

sub copite de taur.

Traducere în limba italiană: Geo Vasile/

copyrihgt/ Geo Vasile şi Viorela Codreanu Tiron