DRUM...

Vin de departe

pentru a-ţi asculta taina copilăriei.

Vin să te izbăvesc

de păcatul naşterii tale.

Vin să-ţi cunosc locul liniştii tale,

care, de-aici,

nu este decât un loc viran.

Vin către inima ta - orizont sângeros

de durere şi tăcere -

în dimineaţa timpului răscolit

de tremurânde mâini,

care răstălmăcesc miracolul vieţii.

NOSTALGIA FULGILOR

M-ai culcat între două veşnicii

ca să nu aud

cum doare iarna.

Mi-ai smuls braţele de nea

fără să ştii că dragostea

oricărui fulg de nea,

oprit pe geană,

vine cu o depărtare,

iar fereastra deschisă spre soare

mă absoarbe surâsului

dintre cele două veşnicii

prin obscuritatea sa albă.

ERAM LÂNGĂ TINE

Eram lângă tine

o pasăre care-a uitat să zboare!

Un zvon de linişte în avalanşă,

un văzduh zidit din piatră

luminat de cuvinte,

pe care nu le-ai spus.

CLIPA

N-am ştiut că pomii plâng,

dar le-am adunat lacrimile

în cuvântul deschis

întotdeauna dincolo de mine.

Lanţurile mă strâng

pe rugul deşertului.

Cătuşele timpului mă dor

şi-n spatele meu

rămâne întotdeauna

veşnicia clipei

de-o clipă...!

ATUNCI AI SĂ ŞTII...

Ai pus vreodată urechea la pământ

să auzi cum creşte iarba?

Ai lipit vreodată gând lângă gând

pentru a mă naşte

în spatele pleoapelor?

Ai băut vreodată din izvorul

ce curge către munte?

Ai adunat vreodată nuferi

crescuţi pe ape îngheţate?

Atunci... poate, ai să ştii

de am fost...

de mai sunt...

de voi mai fi !...

ŞI DACĂ…

Şi dacă… mâna mea e prelungirea

mângâierilor tale…

şi dacă… vorba mea e prelungirea

gândului tău,

e pentru că memoria mea

se dizolvă pe retina ta obosită,

în care hoinăresc

printre labirinturile tale

căutându-le drumul.

Şi dacă… răsuflarea ta

e aerul pe care-l sorb,

şi dacă… cuvintele tale

sunt ca un râu nesfârşit

care-mi inundă gândurile,

e pentru că

mă caut, încă, prin tine.

AŞ PUTEA FI

Aş putea fi

numai jumătatea ta stângă,

care-ţi plimbă sângele agale

sau ţi-l îngheaţă.

Aş putea fi

          numai jumătatea ta dreaptă,

care îţi plimbă paşii

în jurul inimii mele.

Aş putea fi

numai jumătatea trupului tău,

care-ţi călăuzeşte gândurile

şi mâinile să se plimbe liniştite

de-a lungul trupului meu…

aceleaşi mâini care ştiu atât de mult,

dar nu te spun.

Aş putea fi numai jumătatea ta,

dar eu nu sunt

şi nu pot fi

decât întregul tău.

MĂ DOARE… ACEASTĂ DURERE

Mă doare cuvântul tău

din vorba abia şoptită

sau poate amintită!

Mă doare şi zâmbetul tău

cules din poamele tristeţii…

Mă doare!  şi iar mă doare

acestă dimineaţă,

în care mă trezesc singură,

fiindu-mi alături.

Şi… mă doare…!

mă doare depărtarea gândului tău,

gândului tău de aproape!

Mă doare… şi iar mă doare…

această toamnă

cum mă dor

toate dimineţile fără de soare!

cum mă dor

toate ploile dezmăţate

cernute din poeme ascunse.