FOC DE TABĂRĂ
Am adunat
din toate
pădurile
vreascurile
amintirilor...
Focul ardea!
Tăcerile cântau!
Destinul se
odihnea
şi se-ncălzea
lângă ora fântânilor...
poate râdea!
Ochi-mi
străpungeau întunericul
şi priveau
liniştiţi
cum fumegă
cuvintele
şi cum... din
când în când,
scânteile
îmi ardeau
mâinile sufletului.
CINE SUNT?
Nu voi şti
niciodată cine sunt
atât timp cât
memoria mea
este mormântul
nenumătatelor
mele întoarceri.
...dar ştiu că voi renaşte în fiece zi...
fără a şti unde mă va duce destinul!
HOTAR ILUZORIU
Pentru a mă
putea întoarce,
fie şi
aşternută în ceasul mut
al toamnelor,
voi rămâne în
ceaţa ploii
dusă de vânt,
ca o pasăre mută
cu aripi despărţite
de propriile-i zboruri,
dintre lumile şi
luminile nevăzute,
unde mi-am
pierdut hotarele.
UNDEVA... ÎN MEMORIA PLOII
din ceaţa trupului meu
se contopesc
gene de foc
în aurore
sângerii,
din care
sufletul renaşte
ca un miracol
orb al vieţii.
Undeva...
în memoria
trecătoare a ploii
eu am lăsat un
semn de recunoaştere.
copyro: Viorela Codreanu Tiron
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu