POATE...  A FOST (?)

A fost o naştere!

A fost o moarte!

Şi a mai fost... ceva,

poate, între ele,

un cântec duios

sau un vaiet!

Spune-mi, ce-a fost?!?...

VIELLEICHT... ES WAR (?)

Es war eine Geburt!

Es war ein Tot!

Und es war... noch etwas,

vielleicht, dazwischen,

ein pathetisches Lied

oder ein Gejammer!

Sag mir, was war es???...

Lumina Magilor

Am împletit stele în fulgere

albe,

arzătoare,

ascuţite

şi-albastră săgeată

le-am trimis

în miezul pământului,

pe creştetul muntelui,

pe albia râului

să potolească clocotul răului

şi să aducă, încă o dată

Lumina Magilor,

ce-a fost uitată... (?)

DAS LICHT DER WEISEN

Ich habe Sterne in weißem Blitze

geflochten,

brennende,

scharfe

und bläuliche Pfeile

hab ich zur Mittelpunkt der Erde

geschickt

auf Bergenstirne,

aufs Flussbett

um den  brausenden Fluss zu beruhigen,

um noch einmal das Licht der Weisen

das vergessen war

zu bringen... (?)

CUNUNATĂ CU TIMPUL

Cununată cu timpul,

destinul

mi-a făcut rochie de mireasă

din mătasea prăfuită a amintirilor

ce mă trag spre un trecut

       – veşnic prezent –

din câmpiile-nflorite

sub un cer încărunţit de stele.

MIT DER ZEIT VERLOBT

Mit der Zeit verlobt,

das Schicksal

hat mir mein Brautkleid von der

staubigen Seide der Erinnerungen gemacht

die mich zu Vergangenheit hinziehen

‑ Ewige anwesend ‑,

von der blumigen Felder

unter einen grauhaarigen Sternenhimmel.

Pe tipsia altarului

Am aşezat toate visele

pe tipsia altarului tău,

am privit arderea lor

şi fumul culorilor

înălţându-se-n imensitatea

firavă – dar fermă – a nuanţelor.

Le-am văzut apoi

prăvălindu-se

în avalanşe de icoane,

veşmânt peste lespedea mea

odihnindu-se.

AUF DEM PATELLENALTAR

Ich habe alle meine Träume

auf dein Patellenaltar getan,

ich hab deren Verbrennung angeschaut

und den farbigen hochsteigenden

Rauch in der zärtlichen Unendlichkeit

zart ‑ jedoch entschlossen ‑ der Nuancen.

Ich hab sie danach umfallend

gesehen

in Ikonen von Lawinen

Gewand auf meine Platte

ruhend.