TOTUL
ÎN JUR
Sălbaticii cai
scăpaţi
din frâul
pasiunii
aleargă pe
sufletul meu;
tropotul lor se
opreşte-n timpane
şi zbuciumul lor
de încătuşare
mă leagă de
nopţi nebune
ce vin după
mine,
iar totul în jur
e infern.
***
Mi-am mânat gândurile,
cai sălbatici,
speriaţi,
spre câmpiile
adevărului,
să pască în voie
liniştitele
frământări
ale pământului
din mine...
NUMAI EL ŞTIA
Numai El ştia
să gândească
vremea copilăriei
ca pe un cerc
închis
într-un mănunchi –
pe care să-l poată
cuprinde
într-o clipă cu
privirea –,
pentru că acel
cerc
era însăşi esenţa
miraculoasă
a lumii.
NUMAI CINE VREA
Numai cine vrea să
găsească
izvorul liniştei
pentru a nu plânge
înaintea morţii...
numai acela
trebuie să stea de
vorbă cu amintirile,
aceste gânduri
istovite ,
şi să străbată
apoi până la capăt
depărtarea
speranţei:
atingând-o.
©Viorela Codreanu
Tiron
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu