CUM…?
Cum să-mi găsesc
liniştea
în casa
sufletului meu
mai asurzitoare
decât tunetul,
mai puternică
decât un hohot de râs
şi mai năprasnică
decât furtuna?
Cristaleîngheţate - amintirile
au început să cadă pe suflet
în sonorităţi cristaline
ce se răsfrâng în mii de vibraţii.
Cu mine
au rămas înserările-nnegurate
rupte din liniştea frunzei încă verde
căzute...
Pământul îşi revendică – şi el – acum
verdele-crud
rătăcit în cristalul fumuriu
al muntelui de gheaţă
care mă cheamă,
mă strigă,
mă ucide...
copyright: Viorela Codreanu Tiron
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu