NEPUTINŢĂ

Doamne,

m-ai aşezat la începutul unui drum

atât de lung, atât de greu !

Şi-n drum mi-ai semănat tot lumânări aprinse

în locul copacilor verzi

ce-aveau să-mi ţină de umbră,

să nu mă ardă năvalnicul soare de viaţă.

Lumânările mi-au luminat drumul

                       în noaptea eclipsei totale,

dar lacrimile-iernii mi-au ars mâinile

                         ce voiau să-mbrăţişeze

flacăra albă şi blândă.

ÎNDURĂ-TE, DOAMNE !

Îndură-te, Doamne, şi dă-mi :

dă-mi adierea zefirului

din patima naşterii mele

şi leagănul vieţii din zarea luminii !

Dă-mi cupa iubirii

s-o vărs peste lume,

balsam să se aştearnă pe suflete !

Şi-nvaţă-mă, Doamne !

să înţeleg muzica

din strunele curcubeului,

ca liniştită s-adorm în braţele Tale

şi rugă să fiu peste noapte.

Protejat copyright/ Viorela Codreanu Tiron