ATÎT DE MULT

Atît de mult am iubit

şi-atît de mult am privit

amintirea iubirii,

încît ochii au început să doară -

să doară pînă la descompunere.

Şi dintre toate aceste fire de praf 

ce acoperă verdele primăverii       

te vor privi mereu ochii  aceia...

pe care surîsul morţii i-a închis cîndva.

Şi inima mea

va dansa peste tot acest univers

pentru că va şti

că din pulberea ce va fi

îţi va putea zîmbi ca unui străin.

 BLESTEM

Să-ţi fie frate geamăn chinul meu

şi gura uscată de dorul sărutului!

ploaia-de-mine să te ude!

pămîntul-de-mine să-ţi ardă tălpile!

în dorul-dorului să te-mprăştii,

mereu căutîndu-mă,

mereu negăsindu-mă!

 UITATĂ-N UITARE

Uitată-n uitare,

inima mea

a uitat să mai bată;

doar urma unei zbateri de aripi

mai pîlpîie din vreme-n vreme

uitată şi ea

în oboseala unui zbor

de niciunde chemat,

de niciunde venit,

încremenit în uitare.

 MĂ ÎNTREBI CINE SÎNT ?

Sînt labirintul strigătului zidit

la hotarul iluzoriu al plînsului.

Sînt piatra presată în munte

şi fulgerul ce spintecă

muntele în două.

Sînt parfumul crud al zăpezii

ce caută fulgul cu formă perfectă.

Sînt vîntul ce-ţi soarbe tristeţile

cioplindu-ţi briza pe faţă!

Sînt viitorul-prezent

din zvonul luminii

ce-ţi împlinesc dimineaţa

de vrei!