Linişte

O lume de palide umbre

se mişcă-mprejurul meu...

balsam din razele lunii

nu mai coboară...

şi tac lungile mele dureri

când hora de vise

se rupe mereu.

RUHE

Eine  Welt von blassen Schatten

bewegt sich um mich herum...

Mondscheinbalsam

steigt nicht mehr herunter...

und meine Langen schmerzen schweigen

wenn der Träum tanz

immer wieder bricht.

Pe tipsia altarului

Am aşezat toate visele

pe tipsia altarului tău,

am privit arderea lor

şi fumul culorilor

înălţându-se-n imensitatea

firavă – dar fermă – a nuanţelor.

Le-am văzut apoi

prăvălindu-se

în avalanşe de icoane,

veşmânt peste lespedea mea

odihnindu-se.

AUF DEM PATELLENALTAR

Ich habe alle meine Träume

auf dein Patellenaltar getan,

ich hab deren Verbrennung angeschaut

und den farbigen hochsteigenden

Rauch in der zärtlichen Unendlichkeit

zart ‑ jedoch entschlossen ‑ der Nuancen.

Ich hab sie danach umfallend

gesehen

in Ikonen von Lawinen

Gewand auf meine Platte

ruhend.

CUM TE RUGAM...!

Cum te rugam:

Păzeşte-mi această singurătate!

N-o lăsa să se-mprăştie în lume!

ea îţi va fi casa din inima muntelui

şi muntele din inima luminii,

când gheara mării te va prinde

în mrejele îngheţului total.

FASCINAŢIE

Mi-am lăsat din nou ochii

să coboare până la câmpie,

să-mi amintească

de unde am plecat;

apoi,

să urce pe cealaltă parte a muntelui,

să contemple liniştea ta temătoare

şi să te-mbrăţişeze, cu inima,

                    în tainică recunoaştere.

©Viorela Codreanu Tiron

TALISMANUL

Fă-mă talisman drumului tău,

brăţară pe inima ta poartă-mă!

Rug fă-mă arderilor tale,

blestem de dragoste să-ţi fiu

şi sfetnic în noaptea de veghe!

©Viorela Codreanu Tiron

CUNUNATĂ CU TIMPUL

Cununată cu timpul,

destinul

mi-a făcut rochie de mireasă

din mătasea prăfuită a amintirilor

ce mă trag spre un trecut

       – veşnic prezent –

din câmpiile-nflorite

sub un cer încărunţit de stele.

  

MIT DER ZEIT VERLOBT

Mit der Zeit verlobt,

das Schicksal

hat mir mein Brautkleid von der

staubigen Seide der Erinnerungen gemacht

die mich zu Vergangenheit hinziehen

‑ Ewige anwesend ‑,

von der blumigen Felder

unter einen grauhaarigen Sternenhimmel.

Lumina Magilor

Am împletit stele în fulgere

albe,

arzătoare,

ascuţite

şi-albastră săgeată

le-am trimis

în miezul pământului,

pe creştetul muntelui,

pe albia râului

să potolească clocotul răului

şi să aducă, încă o dată,  

Lumina Magilor,

ce-a fost uitată... (?)

DAS LICHT DER WEISEN

Ich habe Sterne in weißem Blitze

geflochten,

brennende,

scharfe

und bläuliche Pfeile

hab ich zur Mittelpunkt der Erde

geschickt

auf Bergenstirne,

aufs Flussbett

um den  brausenden Fluss zu beruhigen,

um noch einmal das Licht der Weisen

das vergessen war

zu bringen... (?)

GRAFICA CERULUI TĂU

Pe grafica cerului tău cineva

a şters numele meu fără voie.

Şi-acolo... a rămas

doar umbra iluziei

ce arde în pâlpâiri întrezărite

prin labirintul haotic

în care memoria ploii

dezveleşte păcatele omenirii.

DIE GRAFIK DEINES HIMMELS

Auf der Grafik deines Himmels jemand

hat unabsichtlich in meinen Namen gelöscht.

Und dort... ist der Schatten

der Illusion geblieben

der mit Flatternde Blicke brennt

durch das chaotische Labyrinth

im welches das Gedächtnis des Regens

die Sünden der Menschheit offenbart.

Revista „NOMEN ARTIS“ îşi propune să contribuie la promovarea talentelor literare, la crearea unui climat de cultură autentică şi responsabilă, în concordanţă cu valorile universale şi cu tradiţiile progresiste, în contextul globalizării şi integrării spirituale universale.

***

În parteneriat cultural cu Editura AmandaEdit Bucureşti şi Fundaţia Culturală Est-Vest

Accesaţi : www.nomenartis.ro 

PUNTE PÂNĂ LA CER

Privesc stăruitor

aceste forme-informe,

ca ruga atâtor flori fără nume,

ce se ascund

între mister şi concret,

între viaţă şi moarte,

şi prind curcubeul

atunci când bea apă

din sufletul meu

punte făcându-mă până la cer.

BRÜCKE BIS ZUM HIMMEL

Ich schaue beharrlich

diese unförmigen Formen,

wie das Gebet so vielen namenlosen

Blumen die sich zwischen

Mysterium und konkret verstecken,

zwischen Leben und Tod,

und fang den Regenbogen

dann wenn er aus meiner Seele

Wasser trinkt

Brücke zur Himmel mache ich mich.

Întoarcere

Ai băut din izvorul uitării

crezând c-ai să scapi de tainele

şi tăiniţele memoriei

fără să-ţi pese de vârtejul-destinului

ce duce spre cer şi îţi conduce

eterna întoarcere,

naştere

şi renaştere,

până la iertarea păcatelor.

RÜCKKEHR

Du hast von dem Vergessen Quelle getrunken

und hofftest der Geheim- und nissechen

deines Gedächtnisses zu entkommen

ohne um des Schicksalswirrwarr kümmern

was zum Himmel führt

und Dich zur Ewigkeitsrückkehr leitet,

Geburt,

und Wiedergeburt,

bis zur Vergebung aller Sünden.

copyright: Viorela Codreanu Tiron und Christian W. Schenk

Viorela Codreanu Tiron

Viorela Codreanu Tiron

ŞI... IARTĂ, DOAMNE!

Fără tine

sunt fir de nisip fără memorie,

sunt bob de grâu fără sămânţă.

Dă-mă, Doamne, vântului de miazăzi!

să mă ascundă în poalele cerului

şi să mă închidă în carapacea luminii.

Împreunează-mi mâinile în rugăciune!

Ocroteşte cuvântul ce nu mă omoară

şi acoperă-mi cerul 

cu întregul Tău nume!

Şi... iartă, Doamne, 

copila sălbatică

ce uită numele Tău 

fără voie.

copyright: Viorela Codreanu Tiron

Rugă

Adu-mi, Doamne, lumina în casă!
Dă-mi-o s-o beau dimineaţa!
Pune-mi-o cu pâinea pe masă!
Aşterne-o pe perna
unde se leapădă gândul!
şi încălzeşte-mi aşternutul cu ea!

Copyright: Viorela Codreanu Tiron

Dintre toate poveŞtile...

Dintre toate poveştile

adunate la rădăcinile primăverii,

numai tu ai trecut, demult, în noapte,

şi-ai rămas pentru totdeauna

în adâncul cerului.

Mi te-ai strecurat

pe sub ploia de stele,

mi te-ai cernut

prin moara nopţii neşfârşite

şi-ai mers cu paşi mari

pe infinitele ei cărări,

uneori – acoperit de învălmăşeala stelelor,

alteori – nevăzut ochilor mei adânciţi,

dar întotdeauna, - întotdeauna - ,

în intervaluri lungi şi mute,

şi-n timp ce veşniciile se sfâşiau

să-mi strabată singurătatea.

 În mijlocul furtunii

Plutesc ca un nor în mijlocul furtunii

oglindită în strălucirea întunecată

a ochilor tăi,

la fel de adânci ca marea,

unde mi-am îngropat

câmpiile surâzătoare

cu înduioşătoarea nesiguranţă

a copilăriei care ţi-o ia înainte,

şi nu cu ironia căzătoare a pieirii.

Te-aş mai putea chema

Te-aş mai putea chema

pe  ţărmurile de iubire,

dacă n-aş şti

că tristeţea cea mai ucigaşă – a neiubirii  -

nu le va distruge malurile

în numele iubirii ce-şi are casa

pe marginea prăpăstiilor                        

înşelate de păduri.

Viorela Codreanu Tiron: ILLUSIONERNAS SKUGGOR / Umbre de iluzii

Viorela Codreanu Tiron: ILLUSIONERNAS SKUGGOR / Umbre de iluzii: ILLUSIONERNAS SKUGGOR Du matade mig så länge med vanföreställningar, jag undrar om inte jag själv är bara en illusion...

http://viorelacodreanu.blogspot.ro/ si : www.nomenartis.ro