ŞI...
IARTĂ, DOAMNE!
Fără tine
sunt fir de
nisip fără memorie,
sunt bob de grâu
fără sămânţă.
Dă-mă, Doamne,
vântului de miazăzi!
să mă ascundă în
poalele cerului
şi să mă închidă
în carapacea luminii.
Împreunează-mi
mâinile în rugăciune!
Ocroteşte
cuvântul ce nu mă omoară
şi acoperă-mi
cerul
cu întregul Tău nume!
Şi... iartă,
Doamne,
copila sălbatică
ce uită numele
Tău
fără voie.
copyright: Viorela Codreanu Tiron
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu