Dintre toate poveŞtile...

Dintre toate poveştile

adunate la rădăcinile primăverii,

numai tu ai trecut, demult, în noapte,

şi-ai rămas pentru totdeauna

în adâncul cerului.

Mi te-ai strecurat

pe sub ploia de stele,

mi te-ai cernut

prin moara nopţii neşfârşite

şi-ai mers cu paşi mari

pe infinitele ei cărări,

uneori – acoperit de învălmăşeala stelelor,

alteori – nevăzut ochilor mei adânciţi,

dar întotdeauna, - întotdeauna - ,

în intervaluri lungi şi mute,

şi-n timp ce veşniciile se sfâşiau

să-mi strabată singurătatea.