Cum te rugam:
Păzeşte-mi
această singurătate!
N-o lăsa să
se-mprăştie în lume!
ea îţi va fi
casa din inima muntelui
şi muntele din
inima luminii,
când gheara
mării te va prinde
în mrejele
îngheţului total.
Mi-am lăsat din
nou ochii
să coboare până
la câmpie,
să-mi amintească
de unde am
plecat;
apoi,
să urce pe
cealaltă parte a muntelui,
să contemple
liniştea ta temătoare
şi să
te-mbrăţişeze, cu inima,
în tainică
recunoaştere.
©Viorela Codreanu Tiron
Cum te rugam:
Păzeşte-mi
această singurătate!
N-o lăsa să
se-mprăştie în lume!
ea îţi va fi
casa din inima muntelui
şi muntele din
inima luminii,
când gheara
mării te va prinde
în mrejele
îngheţului total.
Mi-am lăsat din
nou ochii
să coboare până
la câmpie,
să-mi amintească
de unde am
plecat;
apoi,
să urce pe
cealaltă parte a muntelui,
să contemple
liniştea ta temătoare
şi să
te-mbrăţişeze, cu inima,
în tainică
recunoaştere.
©Viorela Codreanu Tiron
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu