UNICA ORĂ A ZILEI

Când se întunecă devin cenuşie

mă dizolv în obscuritatea opacă

o dată cu gândurile

în această unică oră a zilei

plină de semnificaţii

ce-mi bate-n uşă:

e ora ispăşirii

mereu izbăvită

nicicînd ispăşită.

CREDEAM

Credeam că nu se vor mai întoarce niciodată

înflăcărarea şi nerăbdarea tinereţei,

dar tenebre miloase îmi ascundeau adevărul

ca să uit pentru o clipă

că în lumina scăzută a crepusculului

inima ta în ruină... părea mai mare,

la fel şi ochii tăi

ale căror săgeţi îngheţate 

ştiu să ucidă.

protejat copyro!