ZORI FURATE
Am adormit
fără să vreau
în laguna albastră
dar aici... totul se transformă
primăvara speranţei
devine iarna disperării...
vîrsta înţelepciunii
devine vîrsta nebuniei...
anotimpul luminii...
mi-e frică să spun!
Ştiu numai că mă voi trezi în zorii zilei
dacă pînă atunci cineva
nu-mi va fi furat zorile.
ZBATERE
Mă cheamă lacul
oglindit în orizontul
din ochiul nemilos al cerului
de unde coboară nori grei
în sumbre tăceri de eternitate
pe zborul meu
ce nu e decît zbatere
între ziduri temeinic zidite.
UN LOC ANUME
Daţi-mi un pămînt nou
în care să-mi pot înfige rădăcinile
cu aripi pînă la cer
un pămînt nou - ca o viaţă nouă -
care să nu-mi amintească nimic
de pămîntul unde am fost
atît de tare rănit.
O TOAMNĂ ÎMPRĂŞTIATĂ
O toamnă împrăştiată
trece mereu peste mine
cînd soarele răsare
de dincolo de răsfrîngerea clipei
unde veşnicia-mi sparge liniştită
cerul şi ferestrele soarelui
zvîrlindu-mă pe o creastă de vînt.
Un comentariu:
RUGĂ
Doamne,
dă-mi înţelepciunea firească
a omenirii,
înverşunarea mea logică
să înflorească
ca zorile,
ca trandafirii;
toarnă-mi în suflet
lumină sfinţită
şi clară,
fantastică mirare,
să stârnesc fulgere-
ploi în plină vară-
câmpiilor în uscare.
Întăreşte-mi dorinţa
şi dorul de frumuseţe-
singurătăţilor distinse-
bucuriile să-mi cânte,
să sune cu tandreţe,
nedumeririlor învinse.
Să fiu mai bun,
mai liric decât sunt-
temerar şi drept,
viaţa s-o înfrunt,
împresurat de neuitare.
Dă-mi înălţimile mari
unde ciocârlia
învaţă să planeze,
acolo lângă stele;
ca sufletul şi inima mea
imnuri şi ode să toasteze
ţării mele,
şi dacă cineva
cu aspră dojană
mă ceartă,
pentru iubirea rotitoare-
schimbă-mă-n vultur
cu o altă soartă,
ori înviază-l pe Mihai Viteazul
pentru timorare.
Trimiteți un comentariu